Împăcarea lui Iacov cu Esau
1 Iacov a ridicat ochii și s-a uitat, și iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două roabe. 2 A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei și la urmă pe Rahela cu Iosif. 3 El însuși a trecut înaintea lor și s-a aruncat cu fața la pământ de șapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său. 4 Esau a alergat înaintea lui, l-a îmbrățișat, i s-a aruncat pe grumaz și l-a sărutat. Și au plâns. 5 Esau, ridicând ochii, a văzut femeile și copiii și a zis: „Cine sunt aceia?” Și Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.” 6 Roabele s-au apropiat cu copiii lor și s-au aruncat cu fața la pământ. 7 Lea și copiii ei, de asemenea, s-au apropiat și s-au aruncat cu fața la pământ. În urmă s-au apropiat Iosif și Rahela și s-au aruncat cu fața la pământ. 8 Esau a zis: „Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?” Și Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt trecere cu ea înaintea domnului meu.” 9 Esau a zis: „Eu am din belșug; păstrează, frate, ce este al tău.” 10 Și Iacov a răspuns: „Nu, te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primește darul acesta din mâna mea, căci m-am uitat la fața ta cum se uită cineva la Fața lui Dumnezeu, și tu m-ai primit cu bunăvoință. 11 Primește deci darul meu care ți-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăți și am de toate.” Astfel a stăruit de el, și Esau a primit. 12 Esau a zis: „Haidem să plecăm și să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.” 13 Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt micșori și am oi și vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. 14 Domnul meu s-o ia înaintea robului său, și eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir .” 15 Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Și Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere înaintea ta, domnul meu!” 16 În aceeași zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.
Iacov se așază la Sihem
17 Iacov a plecat mai departe la Sucot . Și-a zidit o casă și a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot (Colibe) . 18 La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem , în țara Canaan, și a tăbărât înaintea cetății. 19 Partea de ogor pe care își întinsese cortul a cumpărat-o de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita . 20 Și acolo a ridicat un altar, pe care l-a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel) .
Împăcarea lui Iacov cu Esau
1 Iacov și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și, iată, Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci i‑a împărțit pe copii între Leea, Rahela și cele două slujnice. 2 A pus în frunte slujnicele cu copiii lor, apoi pe Leea cu copiii ei și la urmă pe Rahela cu Iosif. 3 El însuși a trecut înaintea lor și s‑a plecat până la pământ de șapte ori, în timp ce se apropia de fratele său. 4 Esau a alergat în întâmpinarea lui, l‑a îmbrățișat, a căzut pe grumazul lui, l‑a sărutat și au plâns. 5 Ridicându‑și ochii, Esau a văzut femeile și copiii și a zis: „Cine sunt aceștia?” Și Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care i‑a dăruit Dumnezeu robului tău.” 6 Slujnicele s‑au apropiat cu copiii lor și s‑au plecat cu fața la pământ. 7 Leea și copiii ei de asemenea s‑au apropiat și s‑au plecat cu fața la pământ. La urmă s‑au apropiat Iosif și Rahela și s‑au plecat cu fața la pământ.
8 Esau l‑a întrebat: „Ce ai de gând să faci cu toată mulțimea aceea pe care am întâlnit‑o?” Iacov i‑a răspuns: „Să capăt trecere în ochii domnului meu.” 9 Esau i‑a zis: „Averi am din belșug, frate! Păstrează ce este al tău!” 10 Dar Iacov i‑a răspuns: „Te rog, dacă am căpătat trecere în ochii tăi, primește darul acesta din mâna mea, căci m‑am uitat la fața ta cum se uită cineva la fața lui Dumnezeu, și tu m‑ai primit cu bunăvoință. 11 Primește deci binecuvântarea care ți‑a fost adusă din partea mea, căci Dumnezeu și‑a făcut milă de mine și am de toate!” Astfel a stăruit de el, și Esau a primit.
12 Esau a zis: „Să pornim la drum, să plecăm, și eu voi merge înaintea ta.” 13 Iacov i‑a răspuns: „După cum vede domnul meu, copiii sunt plăpânzi și am cu mine oi și vaci care alăptează; numai o zi dacă le‑aș zori, ar pieri toate! 14 Să treacă domnul meu înaintea robului său, iar eu voi veni încet, la pas cu vitele care sunt înaintea mea și cu copiii, până voi ajunge la domnul meu, în Seir .” 15 Esau i‑a zis: „Să las totuși o parte din oamenii mei cu tine!” Iacov i‑a răspuns: „De ce? Ajunge să capăt trecere înaintea domnului meu!” 16 În aceeași zi, Esau a făcut cale întoarsă spre Seir.
Iacov, la Sucot și la Sihem
17 Iacov a plecat mai departe la Sucot . Și‑a zidit o casă, iar pentru turme a făcut colibe. De aceea i s‑a dat acelui loc numele Sucot . 18 Astfel, la întoarcerea din Padan‑Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem , în țara Canaanului, și și‑a așezat tabăra în fața cetății. 19 Partea de ogor pe care își întinsese cortul a cumpărat‑o de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesite . 20 Și acolo a ridicat un altar, pe care l‑a numit El‑Elohé‑Israél .