Iosif tâlcuiește visele în temniță
1 După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul și pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului. 2 Faraon s-a mâniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnicilor și pe mai-marele pitarilor. 3 Și i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniță, în locul unde fusese închis Iosif. 4 Căpetenia străjerilor i-a pus sub privegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei, și au stat mai multă vreme în temniță. 5 Paharnicul și pitarul împăratului Egiptului, care erau închiși în temniță, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, și anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită. 6 Iosif, când a venit dimineața la ei, s-a uitat la ei și i-a văzut triști. 7 Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temnița stăpânului său, și le-a zis: „Pentru ce aveți o față așa de posomorâtă azi?” 8 Ei i-au răspuns: „Am visat un vis și nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiți-mi dar visul vostru.” 9 Mai-marele paharnicilor și-a istorisit lui Iosif visul și i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viță. 10 Vița aceasta avea trei mlădițe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, și ciorchinele au făcut struguri copți. 11 Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon și am pus paharul în mâna lui Faraon.” 12 Iosif i-a zis: „Iată tălmăcirea visului. Cele trei mlădițe sunt trei zile. 13 Peste trei zile, Faraon te va scoate din temniță, te va pune iarăși în slujba ta și vei pune iarăși paharul în mâna lui Faraon, cum obișnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui. 14 Dar adu-ți aminte și de mine când vei fi fericit și arată, rogu-te, bunătate față de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon și scoate-mă din casa aceasta. 15 Căci am fost luat cu sila din țara evreilor și chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniță.” 16 Mai-marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, și în visul meu se făcea că port trei coșuri cu pâine albă pe capul meu. 17 În coșul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon – prăjituri coapte în cuptor – și păsările mâncau din coșul care era deasupra de tot, pe capul meu.” 18 Iosif a răspuns și a zis: „Iată-i tălmăcirea. Cele trei coșuri sunt trei zile. 19 Peste trei zile , Faraon îți va lua capul, te va spânzura de un lemn, și carnea ți-o vor mânca păsările.” 20 A treia zi, era ziua nașterii lui Faraon. El a dat un ospăț tuturor slujitorilor săi și a scos afară din temniță pe mai-marele paharnicilor și pe mai-marele pitarilor, în fața slujitorilor săi: 21 pe mai-marele paharnicilor l-a pus iarăși în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul în mâna lui Faraon, 22 iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat , după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif. 23 Mai-marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.
Iosif tâlcuiește visele dregătorilor lui Faraon
1 După aceste lucruri, s‑a întâmplat ca paharnicul și pitarul regelui Egiptului să păcătuiască față de stăpânul lor, regele Egiptului. 2 Faraon s‑a mâniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai‑marele paharnicilor și pe mai‑marele pitarilor. 3 Și i‑a pus sub pază în casa comandantului gărzilor, în temniță, în locul unde era închis Iosif. 4 Comandantul gărzilor l‑a rânduit pe Iosif să fie cu ei, ca să le slujească, și aceștia au stat o vreme sub pază.
5 Paharnicul și pitarul regelui Egiptului, care erau închiși în temniță, au visat într‑o noapte amândoi câte un vis, și anume fiecare câte un vis cu propriul său tâlc. 6 Când a venit Iosif la ei dimineața, s‑a uitat la ei și iată, erau abătuți. 7 Și i‑a întrebat pe dregătorii lui Faraon care erau cu el sub pază în casa stăpânului său: „De ce aveți astăzi fețele triste?” 8 Ei i‑au răspuns: „Am visat fiecare câte un vis și nu avem pe nimeni care să le tâlcuiască.” Iosif le‑a zis: „Oare nu de la Dumnezeu vin tâlcuirile? Povestiți‑mi deci visele voastre!”
9 Mai‑marele paharnicilor i‑a povestit lui Iosif visul, zicând: „În visul meu se făcea că în fața mea era o viță‑de‑vie, 10 și pe viță, trei mlădițe. De cum a făcut muguri, i s‑a și deschis floarea, iar ciorchinii au făcut struguri copți. 11 Potirul lui Faraon era în mâna mea; eu am luat strugurii, i‑am stors în potirul lui Faraon și am pus potirul în mâna lui.” 12 Iosif i‑a zis: „Iată tâlcuirea visului: cele trei mlădițe sunt trei zile. 13 Peste trei zile, Faraon te va înălța, îți va reda dregătoria și vei pune potirul în mâna lui Faraon, după obiceiul de mai înainte, când erai paharnicul lui. 14 Numai adu‑ți aminte de mine, te rog, când îți va merge bine și arată‑mi bunăvoință; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon și scoate‑mă din casa aceasta! 15 Căci am fost luat cu sila din țara evreilor și nici aici n‑am făcut nimic ca să fiu aruncat în această groapă.”
16 Mai‑marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tâlcuire îmbucurătoare, a zis: „Iată și visul meu! Se făcea că port trei coșuri cu pâine albă pe capul meu. 17 În coșul cel mai de sus erau tot felul de bucate pentru Faraon – copturi făcute de pitar – și păsările mâncau din coșul cel mai de sus, de pe capul meu.” 18 Iosif a răspuns și a zis: „Iată‑i tâlcuirea: cele trei coșuri sunt trei zile. 19 Peste trei zile , Faraon te va înălța , te va spânzura de un lemn, și carnea de pe tine o vor mânca păsările.”
20 A treia zi, era ziua de naștere a lui Faraon. El a dat un ospăț tuturor slujitorilor săi și i‑a înălțat pe mai‑marele paharnicilor și mai‑marele pitarilor în văzul slujitorilor săi: 21 mai‑marelui paharnicilor i‑a redat slujba de paharnic, ca să pună potirul în mâna lui Faraon, 22 iar pe mai‑marele pitarilor l‑a spânzurat, după tâlcuirea pe care le‑o dăduse Iosif. 23 Dar mai‑marele paharnicilor nu și‑a mai amintit de Iosif. L‑a dat uitării.