Jalea Ierusalimului
1 Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului!
A azvârlit din cer pe pământ podoaba lui Israel
și nu Și-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!
2 Domnul a nimicit fără milă toate locuințele lui Iacov.
În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda
și le-a prăvălit la pământ;
a făcut de ocară împărăția și căpeteniile ei.
3 În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel;
Și-a tras înapoi de la el dreapta înaintea vrăjmașului
și a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
4 Și-a încordat arcul ca un vrăjmaș, Și-a ridicat dreapta ca un asupritor
și a prăpădit tot ce era plăcut privirilor;
Și-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
5 Ca un vrăjmaș a ajuns Domnul: a nimicit pe Israel,
i-a dărâmat toate palatele, i-a prăbușit întăriturile
și a umplut pe fiica lui Iuda de jale și suspin.
6 I-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină,
a nimicit locul adunării sale;
Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul
și, în mânia Lui năprasnică, a lepădat pe împărat și pe preot.
7 Domnul Și-a disprețuit altarul, Și-a lepădat Locașul Său cel Sfânt.
A dat în mâinile vrăjmașului zidurile palatelor Sionului;
au răsunat strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
8 Și-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului;
a întins sfoara de măsurat și nu Și-a tras mâna până nu le-a nimicit.
A cufundat în jale întăritura și zidurile, care nu mai sunt, toate, decât niște dărâmături triste.
9 Porțile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit și rupt zăvoarele.
Împăratul și căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege nu mai au
și chiar prorocii nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului șed pe pământ și tac;
și-au presărat țărână pe cap, s-au încins cu saci;
fecioarele Ierusalimului își pleacă la pământ capul.
11 Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele ,
mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu,
din pricina copiilor și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.
12 Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine și vin?”
și cădeau leșinați ca niște răniți pe ulițele cetății,
își dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
13 Cu ce să te îmbărbătez și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?
Cu cine să te pun alături și cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului?
Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?
14 Prorocii tăi ți-au prorocit vedenii deșarte și amăgitoare,
nu ți-au dat pe față nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine,
ci ți-au făcut prorocii mincinoase și înșelătoare.
15 Toți trecătorii bat din palme asupra ta,
șuieră și dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului și zic:
„Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă și bucuria întregului pământ?”
16 Toți vrăjmașii tăi deschid gura împotriva ta,
fluieră, scrâșnesc din dinți și zic: „Am înghițit-o!
Da, aceasta este ziua pe care o așteptam; am ajuns-o și o vedem !”
17 Domnul a înfăptuit ce hotărâse,
a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme,
a nimicit fără milă;
a făcut din tine bucuria vrăjmașului,
a înălțat tăria asupritorilor tăi!
18 Inima lor strigă către Domnul:
„Zid al fiicei Sionului, varsă zi și noapte șiroaie de lacrimi!
Nu-ți da niciun răgaz și ochiul tău să nu aibă odihnă!
19 Scoală-te și gemi noaptea, când încep străjile!
Varsă-ți inima ca niște apă înaintea Domnului!
Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi,
care mor de foame la toate colțurile ulițelor!”
20 „Uită-Te, Doamne, și privește! Cui i-ai făcut Tu așa?
Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdați de mâinile lor?
Să fie măcelăriți preoții și prorocii în Locașul cel Sfânt al Domnului?
21 Copiii și bătrânii stau culcați pe pământ în ulițe;
fecioarele și tinerii mei au căzut uciși de sabie;
i-ai ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat groaza din toate părțile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.
În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul și n-a rămas cu viață.
Pe cei îngrijiți și crescuți de mine, mi i-a nimicit vrăjmașul!”
Jalea Ierusalimului
Alef
1 Vai, cum a acoperit-o Domnul pe fiica Sionului
cu norul mâniei Lui!
A azvârlit din cer pe pământ
podoaba lui Israel
și nu Și‑a amintit de reazemul picioarelor Lui
în ziua mâniei Lui!
Bet
2 Domnul a înghițit fără milă
toate așezările lui Iacov.
În urgia Lui, a dărâmat
fortărețele fiicei lui Iuda,
a prăvălit la pământ, a pângărit
împărăția și căpeteniile ei.
Ghimel
3 În aprinderea mâniei Lui, a doborât
toată puterea lui Israel;
i‑a retras ajutorul mâinii Lui drepte
dinaintea vrăjmașului
și a ars ca o văpaie de foc în Iacov,
mistuind de jur împrejur.
Dalet
4 Și‑a încordat arcul ca un vrăjmaș,
Și‑a ridicat mâna dreaptă
și i-a ucis ca un dușman
pe toți cei plăcuți la privire;
peste cortul fiicei Sionului,
Și‑a vărsat urgia ca un foc.
He
5 Da, ca un vrăjmaș S-a purtat Domnul;
l‑a înghițit pe Israel,
i‑a înghițit toate palatele,
i‑a distrus fortărețele
și a umplut fiica lui Iuda de jale și tânguire.
Vav
6 I‑a pustiit coliba din grădină ,
i-a distrus locul de adunare;
DOMNUL a făcut să fie uitate în Sion
sărbătorile și sabatele
și, în indignarea Lui, i-a lepădat cu dispreț
pe rege și pe preot.
Zayin
7 Domnul Și‑a părăsit altarul,
Și‑a lepădat Lăcașul cel Sfânt.
A dat în mâinile vrăjmașului
zidurile palatelor Sionului;
au răsunat strigătele în Casa DOMNULUI
ca într‑o zi de sărbătoare.
Het
8 DOMNUL Și‑a pus în gând să dărâme
zidurile fiicei Sionului;
a întins sfoara de măsurat
și nu Și‑a tras mâna până nu le-a nimicit.
A adus jalea pe întărituri și pe ziduri,
care lâncezesc împreună.
Tet
9 Porțile îi sunt pe jumătate îngropate;
i‑a nimicit și i-a rupt zăvoarele.
Regele și căpeteniile Sionului sunt printre neamuri
– au scăpat de Lege –
și nici chiar profeții nu mai primesc
vreo vedenie de la DOMNUL.
Yod
10 Bătrânii fiicei Sionului
stau pe pământ și tac;
și‑au presărat țărână pe cap
și s‑au încins cu saci.
Fecioarele Ierusalimului
și-au plecat capul la pământ.
Kaf
11 Mi s‑au stors ochii de lacrimi,
îmi fierb măruntaiele ,
mi se varsă ficatul pe pământ
din pricina prăpădului fiicei poporului meu,
din pricina copiilor și a sugarilor
leșinați de foame în piețele cetății.
Lamed
12 Ei își întrebau mamele:
„Unde este pâine și vin?”
și cădeau ca răniți de moarte
în piețele cetății;
își dădeau sufletul
la pieptul mamelor lor.
Mem
13 Ce să spun în apărarea ta
și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?
Ce ți-ar aduce alinare pe măsura întristării,
fecioară, fiica Sionului?
Căci tristețea ta este necuprinsă ca marea –
cine-ți va putea aduce vindecare?
Nun
14 Profeții tăi au avut vedenii pentru tine,
vedenii deșarte și amăgitoare,
nu ți‑au descoperit nelegiuirea
ca să-ți schimbe soarta în bine,
ci ți‑au descoperit
vedenii deșarte și ispite.
Sameh
15 Toți cei ce trec pe drum
bat din palme împotriva ta,
fluieră și dau din cap
împotriva fiicei Ierusalimului:
„Oare aceasta este cetatea despre care se zicea că este
frumusețea întruchipată și bucuria întregului pământ?”
Pe
16 Toți vrăjmașii tăi
își deschid gura împotriva ta,
fluieră, scrâșnesc din dinți
și zic: „Am înghițit‑o!
Da, aceasta este ziua pe care o așteptam;
și am ajuns s‑o vedem !”
Ayin
17 DOMNUL a înfăptuit ce plănuise,
Și-a dus la bun sfârșit cuvântul
pe care îl hotărâse de demult.
A dărâmat fără milă,
a făcut din tine bucuria vrăjmașului tău,
a înălțat puterea dușmanilor tăi!
Țade
18 Strigă tare către Domnul,
zid apărător al fiicei Sionului!
Varsă ca un râu
lacrimi zi și noapte!
Nu‑ți da niciun răgaz
și ochiul tău să nu aibă odihnă!
Qof
19 Scoală‑te și gemi noaptea,
când încep străjile!
Varsă‑ți inima ca apa
înaintea feței Domnului!
Întinde‑ți mâinile spre El
pentru pruncii tăi,
care zac lihniți de foame
la toate colțurile străzilor!
Reș
20 „Uită‑Te, DOAMNE, uită-Te la mine !
Cui i-ai făcut Tu așa?
Să ajungă femeile să-și mănânce rodul trupului lor,
pruncii pe care i-au crescut?
Să ajungă preoții și profeții să fie uciși
în sanctuarul Domnului?
Șin
21 Copii și bătrâni
stau întinși la pământ pe străzi;
fecioarele mele și flăcăii mei
sunt răpuși de sabie;
i‑ai ucis în ziua mâniei Tale,
i‑ai înjunghiat fără milă.
Tav
22 Ca într-o zi hotărâtă ai chemat
spaime asupra mea din toate părțile.
În ziua mâniei DOMNULUI
n-a mai rămas țipenie de om,
nimeni care să scape.
Pe cei născuți și crescuți de mine
i‑a nimicit vrăjmașul!”