Isus înaintea lui Pilat
1 S-au sculat toți și au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2 Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului și zicând că El este Hristosul, Împăratul.” 3 Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da” , i-a răspuns Isus, „sunt.” 4 Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.” 5 Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
Isus înaintea lui Irod
6 Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. 7 Și când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. 8 Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă din pricina celor auzite despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. 9 I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10 Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. 11 Irod , cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreț și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte.
Hotărârea de moarte întărită
13 Pilat a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod 14 și le-a zis: „Mi-ați adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâți. 15 Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Eu deci , după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” 17 La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemnițat. 18 Ei au strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!” 19 Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. 20 Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. 21 Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” 22 Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” 23 Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. 24 Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. 25 Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.
Răstignirea
26 Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. 27 În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El. 28 Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi însevă și pe copiii voștri. 29 Căci iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de țâțele care n-au alăptat!’ 30 Atunci vor începe să zică munților: ‘Cădeți peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiți-ne!’ 31 Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” 32 Împreună cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâți împreună cu Isus. 33 Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga. 34 Isus zicea: „Tată, iartă-i , căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.
Batjocurile
35 Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” 36 Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet 37 și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!” 38 Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.” 39 Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi!” 40 Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? 41 Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” 42 Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!” 43 Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Moartea lui Isus
44 Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. 45 Soarele s-a întunecat și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. 46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată , în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. 47 Sutașul , când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!” 48 Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. 49 Toți cunoscuții lui Isus și femeile care-L însoțiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau.
Îngroparea lui Isus
50 Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, 51 care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52 Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53 L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era Ziua Pregătirii și începea ziua Sabatului. 55 Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoțit pe Iosif, au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, 56 s-au întors și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.
Isus, înaintea lui Pilat
(Matei 27:1‑2Matei 11‑14. Marcu 15:1‑5. Ioan 18:28‑38)1 S‑au ridicat apoi cu toții și L‑au dus înaintea lui Pilat. 2 Au început să‑L învinuiască, zicând: „Pe omul acesta L‑am găsit ducând neamul nostru în rătăcire, interzicând plata birului către cezar și zicând că El este Hristosul, Regele.” 3 Pilat L‑a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?” Isus i‑a răspuns: „Tu însuți o spui.” 4 Pilat le‑a zis preoților de seamă și mulțimilor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.” 5 Dar ei stăruiau și ziceau: „Întărâtă poporul, dând învățătură prin toată Iudeea, începând din Galileea și până aici.”
Isus, înaintea lui Irod
6 Când a auzit Pilat [de Galileea], a întrebat dacă omul este galileean. 7 Și aflând că era sub stăpânirea lui Irod, L‑a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile. 8 Văzându‑L pe Isus, Irod s‑a bucurat nespus; căci de multă vreme voia să‑L vadă, fiindcă auzise despre El și spera să vadă vreun semn săvârșit de El. 9 I‑a pus multe întrebări, dar Isus nu i‑a răspuns nimic. 10 Preoții de seamă și cărturarii stăteau de față și‑L învinuiau cu înverșunare. 11 Irod și soldații lui L‑au tratat cu dispreț și, după ce și‑au bătut joc de El, L‑au îmbrăcat cu o haină strălucitoare și Irod L‑a trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea Irod și Pilat s‑au împrietenit, căci până atunci fuseseră dușmani.
Isus, condamnat la moarte
(Matei 27:15‑26. Marcu 15:6‑15. Ioan 18:39–19:16)13 Pilat i‑a adunat pe preoții de seamă, pe conducători și pe cei din popor 14 și le‑a zis: „Mi l‑ați adus pe omul acesta ca și cum ar stârni poporul la răscoală . Dar iată că, după ce l‑am judecat înaintea voastră, n‑am găsit în el nicio vină din cele pentru care îl pârâți. 15 Și nici Irod, căci ni l‑a trimis înapoi; iată că n‑a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Așa că , după ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” [17 La fiecare sărbătoare, Pilat trebuia să le elibereze pe cineva.] 18 Ei au strigat cu toții, zicând: „La moarte cu omul acesta; eliberează‑ni‑l pe Barabba!” 19 Acesta fusese aruncat în temniță pentru o răscoală petrecută în cetate și pentru un omor. 20 Pilat le‑a vorbit din nou, fiindcă avea de gând să‑I dea drumul lui Isus. 21 Dar ei strigau mai departe : „Răstignește‑l! Răstignește‑l!” 22 Pilat le‑a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n‑am găsit nicio vină de moarte în el. După ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” 23 Dar ei stăruiau cu strigăte puternice și cereau să fie răstignit. Iar strigătele lor [și ale preoților de seamă] au biruit. 24 Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. 25 Le‑a eliberat pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, pe care‑l cereau ei, iar pe Isus L‑a dat să I se facă după voia lor.
Răstignirea
(Matei 27:32‑44. Marcu 15:21‑32. Ioan 19:17‑27)26 Pe când Îl duceau, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, și i‑au pus crucea în spate , ca s‑o ducă în urma lui Isus. 27 După Isus mergea o mare mulțime de oameni și femei care se tânguiau și Îl jeleau. 28 Isus S‑a întors către ele și le‑a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți‑vă pe voi și pe copiii voștri, 29 căci , iată, vor veni zile când se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n‑au născut și de sânii care n‑au alăptat!» 30 Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți‑ne!» 31 Căci dacă așa i se face pomului verde, ce i se va face celui uscat?” 32 Împreună cu El duceau și doi răufăcători, ca să fie omorâți. 33 Când au ajuns la locul numit Căpățâna, i‑au răstignit acolo pe El și pe răufăcători: unul la dreapta și altul la stânga. 34 [[Dar Isus zicea: „Tată, iartă‑i , căci nu știu ce fac!” ]] Ei și‑au împărțit hainele Lui, trăgând la sorți.
35 Poporul stătea acolo și privea . Conducătorii Își băteau joc de El , zicând: „Pe alții i‑a izbăvit; să se izbăvească pe sine, dacă este Hristosul lui Dumnezeu, Alesul!” 36 Soldații de asemenea își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet 37 și‑I ziceau: „Dacă tu ești regele iudeilor, izbăvește‑te pe tine însuți!” 38 Deasupra Lui era o inscripție [cu litere grecești, latinești și evreiești]: „Acesta este regele iudeilor.”
39 Unul dintre răufăcătorii răstigniți a început să‑L batjocorească, zicând: „Nu ești tu Hristosul? Izbăvește‑te pe tine și izbăvește‑ne și pe noi!” 40 Dar celălalt l‑a mustrat și i‑a zis: „Oare nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? 41 Noi primim pe drept ceea ce merităm pentru faptele noastre, însă Acesta n‑a făcut niciun rău.” 42 Apoi a zis: „Isuse, adu‑Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!” 43 [Isus] i‑a răspuns: „Adevărat îți spun: astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Moartea lui Isus
(Matei 27:45‑56. Marcu 15:33‑41. Ioan 19:28‑30)44 Era pe la ceasul al șaselea și s‑a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea. 45 Soarele s‑a întunecat, iar catapeteasma Templului s‑a rupt în două. 46 Isus a strigat cu glas puternic, zicând: „Tată , în mâinile Tale Îmi încredințez duhul !” Și după ce a vorbit astfel, Și‑a dat duhul. 47 Când a văzut ce s‑a întâmplat, centurionul L‑a slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept!” 48 Și toată mulțimea care se adunase în fața acelei priveliști, când a văzut cele petrecute, s‑a întors acasă bătându‑se în piept. 49 Toți cunoscuții lui Isus și femeile care‑L urmaseră din Galileea stăteau la o oarecare depărtare și priveau la toate acestea.
Înmormântarea lui Isus
(Matei 27:57‑61. Marcu 15:42‑47. Ioan 19:38‑42)50 Era un membru al Sinedriului, pe nume Iosif, om bun și drept, 51 care nu se învoise la sfatul și la fapta celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta Împărăția lui Dumnezeu. 52 A mers la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. 53 L‑a coborât de pe cruce , L‑a înfășurat într‑un giulgiu și L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era ziua pregătirii și începea ziua sabatului. 55 Femeile care‑L însoțiseră pe Isus din Galileea l‑au urmat pe Iosif , au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus și 56 s‑au întors să pregătească miresme și miruri. Apoi, în ziua de sabat, s‑au odihnit, după poruncă.