Isus propovăduiește Evanghelia
1 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El 2 și mai erau și niște femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieșiseră șapte draci, 3 Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana și multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.
Pilda semănătorului
4 Când s-a strâns o gloată mare și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta: 5 „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. 6 O altă parte a căzut pe stâncă și, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. 7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. 8 O altă parte a căzut pe pământ bun și a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.” 9 Ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta. 10 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă și, măcar că aud, să nu înțeleagă. 11 Iată ce înțeles are pilda aceasta: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei închipuiți în sămânța căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiți. 13 Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. 14 Sămânța care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere. 15 Sămânța care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare. 16 Nimeni , după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. 17 Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină. 18 Luați seama dar la felul cum ascultați; căci celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua și ce i se pare că are.”
Mama și frații lui Isus
19 Mama și frații lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. 20 Cineva I-a spus: „Mama Ta și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă.” 21 Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc.”
Potolirea furtunii
22 Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Și au plecat. 23 Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un așa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă și erau în primejdie. 24 Au venit la El, L-au deșteptat și au zis: „Învățătorule, Învățătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul și valurile înfuriate, care s-au potolit, și s-a făcut liniște. 25 Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credința?” Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: „Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?”
Vindecarea unui îndrăcit
26 Au venit cu corabia în ținutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. 27 Când a ieșit Isus la țărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulți draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină și nu-și avea locuința într-o casă, ci în morminte. 28 Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” 29 Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătușe la mâini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile și era gonit de dracul prin pustii. 30 Isus l-a întrebat: „Cum îți este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulți draci în el. 31 Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în adânc. 32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care pășteau. Și dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. 33 Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci, și turma s-a repezit de pe râpă în lac și s-a înecat. 34 Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. 35 Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și în toate mințile; și i-a apucat frica. 36 Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. 37 Tot norodul din ținutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie și S-a întors. 38 Omul din care ieșiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă și i-a zis: 39 „Întoarce-te acasă și povestește tot ce ți-a făcut Dumnezeu.” El a plecat și a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge
40 La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulțime, căci toți Îl așteptau. 41 Și iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă; 42 pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. 43 Și era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. 44 Ea s-a apropiat pe dinapoi și s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. 45 Și Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu El au zis: „Învățătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’ ” 46 Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere .” 47 Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, și a spus în fața întregului norod din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată numaidecât. 48 Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit. Du-te în pace.” 49 Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii și-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învățătorul.” 50 Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai și va fi tămăduită.” 51 Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și pe mama fetei. 52 Toți plângeau și o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeți; fetița n-a murit, ci doarme.” 53 Ei își băteau joc de El, căci știau că murise. 54 Dar El, după ce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână și a strigat cu glas tare: „Fetițo, scoală-te !” 55 Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. 56 Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
Isus vestește Evanghelia
1 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat propovăduind și ducând vestea bună a Împărăției lui Dumnezeu. Cu El erau cei doisprezece 2 și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, 3 Ioana, soția lui Huza, administrator al lui Irod, Susana și multe altele, care le slujeau cu ce aveau.
Pilda semănătorului
(Matei 13:1‑9. Marcu 4:1‑9)4 Când s‑a strâns o mare mulțime și au venit la El oameni de prin cetăți, Isus a spus o pildă: 5 „Semănătorul a ieșit să‑și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat‑o. 6 O altă parte a căzut pe piatră și, după ce a răsărit, s‑a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut odată cu ea și au înăbușit‑o. 8 O altă parte a căzut pe pământ bun, a crescut și a făcut rod însutit.” După ce a spus acestea, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă!”
Rostul pildelor
(Matei 13:10‑17. Marcu 4:10‑12)9 Ucenicii Lui L‑au întrebat ce înseamnă pilda aceasta. 10 El le‑a zis: „Vouă vi s‑a dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, pentru ca,
deși privesc, să nu vadă
și, deși aud, să nu înțeleagă. ”
Tâlcuirea pildei semănătorului
(Matei 13:18‑23. Marcu 4:13‑20)11 Acesta este înțelesul pildei : „Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei de lângă drum sunt cei care au auzit; apoi vine Diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți. 13 Cei de pe piatră sunt aceia care, atunci când aud, primesc Cuvântul cu bucurie; dar n‑au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar la vremea încercării cad. 14 Sămânța căzută între spini sunt cei care au auzit, dar sunt înăbușiți pe drum de griji, bogăție și de plăcerile vieții acesteia și nu ajung până la coacere. 15 Iar sămânța ce a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul cu o inimă bună și curată, îl păstrează și aduc rod în răbdare.
Lumina ținută sub vas
(Marcu 4:21‑25)16 Nimeni , după ce a aprins o lampă, n‑o acoperă cu un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune într‑un sfeșnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 17 Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut și nu va ieși la iveală. 18 Luați aminte, așadar, cum ascultați; căci celui ce are i se va da, dar celui ce nu are i se va lua și ce i se pare că are.”
Mama și frații lui Isus
(Matei 12:46‑50. Marcu 3:31‑35)19 Au venit la El mama și frații Lui, dar nu puteau să ajungă la El din pricina mulțimii. 20 Cineva I‑a spus: „Mama Ta și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă.” 21 Însă El a răspuns: „Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‑l împlinesc.”
Potolirea furtunii
(Matei 8:23‑27. Marcu 4:35‑41)22 Într‑o zi, Isus S‑a urcat într‑o barcă împreună cu ucenicii Lui și le‑a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului.” Și au ieșit în larg. 23 Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s‑a iscat o furtună cu vânt puternic , au început să ia apă și erau în primejdie. 24 Au venit la El, L‑au trezit și I‑au zis: „Stăpâne, Stăpâne, pierim!” Isus S‑a trezit și a certat vântul și valurile, care s‑au potolit; și s‑a făcut liniște. 25 Apoi le‑a zis ucenicilor : „Unde vă este credința?” Plini de spaimă, ei s‑au minunat și ziceau unii către alții: „Cine este oare Acesta, care poruncește și vânturilor, și apei, iar ele I se supun?”
Vindecarea unui demonizat
(Matei 8:28‑34. Marcu 5:1‑20)26 Au tras la țărm în ținutul gherasenilor , care este în fața Galileei. 27 Când a coborât Isus pe țărm, L‑a întâmpinat un om din cetate care avea demoni. De multă vreme nu purta haine și nu locuia într‑o casă, ci în morminte. 28 Când L‑a văzut pe Isus, a căzut înaintea Lui urlând și a strigat tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog să nu mă chinuiești!” 29 Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. (Pentru că de multe ori duhul pusese stăpânire pe el și, ca să‑l păzească, îl legau cu lanțuri și cu obezi, dar el rupea legăturile și era gonit de demon în locuri pustii.) 30 Isus l‑a întrebat: „Care‑ți este numele?” „Legiune ”, a răspuns el; pentru că intraseră mulți demoni în el. 31 Și demonii Îl rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să plece în Adânc.
32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Și demonii L‑au rugat să le dea voie să intre în ei. Și El le‑a dat voie. 33 Demonii au ieșit din om, au intrat în porci, și turma s‑a repezit de pe stâncă în lac și s‑a înecat.
34 Când au văzut cele întâmplate, porcarii au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. 35 Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus și l‑au găsit pe omul din care ieșiseră demonii șezând la picioarele Lui, îmbrăcat și sănătos la minte; și s‑au înspăimântat. 36 Cei care văzuseră le‑au povestit cum fusese vindecat demonizatul. 37 Toată mulțimea din ținutul gherasenilor L‑a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Iar El S‑a urcat în barcă și S‑a întors. 38 Omul din care ieșiseră demonii Îl ruga să‑i dea voie să rămână cu El. Dar [Isus] i‑a dat drumul, zicând: 39 „Întoarce‑te acasă și povestește tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine!” El a plecat și a vestit în toată cetatea tot ce făcuse Isus pentru el.
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei
(Matei 9:18‑26. Marcu 5:21‑43)40 Când S‑a întors Isus, mulțimea L‑a primit cu bucurie, căci toți Îl așteptau. 41 Și iată că a venit un om pe nume Iair, care era un conducător al sinagogii. El a căzut la picioarele lui Isus și L‑a rugat să vină în casa lui, 42 pentru că avea o singură fiică, de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară.
Pe când se ducea El într‑acolo , mulțimile au început să‑L îmbulzească. 43 Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge și care își cheltuise tot ce avea cu doctorii fără să o fi putut vindeca vreunul. 44 Ea s‑a apropiat din spate și I‑a atins poala hainei. Îndată, scurgerea de sânge s‑a oprit. 45 Și Isus a zis: „Cine s‑a atins de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru [și cei ce erau cu El] au zis: „Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te împresoară, [și mai întrebi: «Cine s‑a atins de Mine?» ”] 46 Dar Isus a răspuns: „S‑a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere .” 47 Când a văzut femeia că nu se poate ascunde, a venit tremurând, a căzut la picioarele Lui și a povestit în fața întregului popor din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată pe loc. 48 Dar Isus i‑a zis: „[Îndrăznește,] fiică! Credința ta te‑a mântuit. Mergi în pace!”
49 Pe când vorbea El, a venit cineva din casa mai‑marelui sinagogii și i‑a spus lui Iair : „Fiica ta a murit; nu‑L mai necăji pe Învățător!” 50 Dar Isus, când a auzit, i‑a zis: „Nu te teme; crede numai, și va fi vindecată!” 51 Când a ajuns acasă, n‑a lăsat pe nimeni să intre cu El, în afară de Petru, Ioan, Iacov, tatăl fetei și mama ei. 52 Toți plângeau și o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeți, căci fetița n‑a murit, ci doarme!” 53 Ei însă Îl luau în râs, căci știau că murise. 54 Dar El, [după ce i‑a scos pe toți afară,] a apucat‑o de mână și a strigat‑o, zicând: „Fetițo, scoală‑te !” 55 Și duhul ei s‑a întors, iar ea s‑a sculat îndată. Isus a poruncit să‑i dea fetiței să mănânce. 56 Părinții ei au rămas uimiți. Dar El le‑a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.