Schimbarea la față
1 După șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, fratele lui, și i-a dus la o parte pe un munte înalt. 2 El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina. 3 Și iată că li s-au arătat Moise și Ilie stând de vorbă cu El. 4 Petru a luat cuvântul și a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” 5 Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!” 6 Când au auzit, ucenicii au căzut cu fețele la pământ și s-au înspăimântat foarte tare. 7 Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei și le-a zis: „Sculați-vă, nu vă temeți!” 8 Ei au ridicat ochii și n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. 9 Pe când coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneți nimănui de vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morți.” 10 Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” 11 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie și să așeze din nou toate lucrurile. 12 Dar vă spun că Ilie a și venit, și ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot așa are să sufere și Fiul omului din partea lor.” 13 Ucenicii au înțeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui lunatic
14 Când au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus și I-a zis: 15 „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori cade în apă. 16 L-am adus la ucenicii Tăi și n-au putut să-l vindece.” 17 „O, neam necredincios și pornit la rău!” , a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l aici, la Mine.” 18 Isus a certat dracul, care a ieșit din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. 19 Atunci, ucenicii au venit la Isus și I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” 20 „Din pricina puținei voastre credințe” , le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință. 21 Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune și cu post.”
Isus vestește moartea și învierea Sa
22 Pe când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. 23 Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.
Isus plătește darea pentru Templu
24 Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru și i-au zis: „Învățătorul vostru nu plătește darea?” 25 „Ba da”, a zis Petru. Și când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte și i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împărații pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” 26 Petru I-a răspuns: „De la străini.” Și Isus i-a zis: „Așadar, fiii sunt scutiți. 27 Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undița și trage afară peștele care va veni întâi. Deschide-i gura și vei găsi în ea un ban pe care ia-l și dă-li-l lor, pentru Mine și pentru tine.”
Schimbarea la față
(Marcu 9:2‑13. Luca 9:28‑36)
1 După șase zile, Isus i‑a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i‑a dus deoparte pe un munte înalt. 2 Și S‑a schimbat la față înaintea lor: fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele I s‑au făcut albe ca lumina. 3 Și iată că li s‑au arătat Moise și Ilie, care stăteau de vorbă cu El. 4 Petru I‑a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” 5 Pe când încă vorbea el, iată că un nor luminos i‑a acoperit cu umbra lui și un glas din nor a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea: de El să ascultați!” 6 Auzind , ucenicii au căzut cu fața la pământ și s‑au înspăimântat foarte tare. 7 Dar Isus S‑a apropiat, i‑a atins și le‑a zis: „Ridicați‑vă și nu vă temeți!” 8 Când și‑au înălțat privirile, n‑au mai văzut pe nimeni altcineva decât pe Isus.
9 Pe când coborau ei de pe munte, Isus le‑a poruncit și le‑a zis: „Să nu spuneți nimănui despre vedenia aceasta până când Fiul Omului va învia din morți!” 10 Ucenicii L‑au întrebat, zicând: „De ce spun cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?” 11 Isus le‑a răspuns: „Ilie va veni și le va așeza pe toate. 12 Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, dar ei nu l‑au recunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. La fel are să pătimească și Fiul Omului din partea lor.” 13 Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui demonizat
(Marcu 9:14‑29. Luca 9:37‑43a)
14 Când au ajuns la mulțime, s‑a apropiat de El un om, care a îngenuncheat înaintea lui Isus și I‑a zis: 15 „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic și pătimește rău: adesea cade în foc și adesea în apă. 16 L‑am adus la ucenicii Tăi, dar n‑au putut să‑l vindece.” 17 Isus a răspuns: „O, generație necredincioasă și pornită la rău! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți‑l aici, la Mine!” 18 Isus a certat demonul, care a ieșit din el, și băiatul s‑a vindecat chiar în ceasul acela. 19 Atunci, ucenicii au venit la Isus și I‑au zis deoparte: „Noi de ce n‑am putut să‑l scoatem?” 20 El le‑a zis: „Din pricina puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, i‑ați zice muntelui acestuia: «Mută‑te de aici acolo!» și s‑ar muta; nimic nu v‑ar fi cu neputință. [ 21 Dar acest soi de demoni nu iese cu nimic altceva decât cu rugăciune și cu post.”]
Isus vestește a doua oară moartea și învierea Sa
(Marcu 9:30‑32. Luca 9:43b‑45)
22 Pe când erau ei împreună în Galileea, Isus le‑a zis: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. 23 Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s‑au întristat foarte mult.
Isus plătește dările pentru Templu
24 Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau dările pentru Templu s‑au apropiat de Petru și i‑au zis: „Învățătorul vostru nu plătește dările?” 25 El le‑a spus: „Ba da.” Și când a intrat în casă, Isus i‑a luat‑o înainte, zicând: „Ce crezi, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” 26 Petru I‑a răspuns: „De la străini.” Și Isus i‑a zis: „Așadar, fiii sunt scutiți. 27 Dar ca să nu le fim pricină de poticnire, du‑te la mare, aruncă undița și scoate primul pește care va veni! Când îi vei deschide gura, vei găsi un statér ; ia‑l și dă‑li‑l pentru Mine și pentru tine!”