Despărțirea bărbatului de nevastă
1 După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2 După El au mers multe gloate; și acolo a vindecat pe cei bolnavi. 3 Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?” 4 Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască 5 și a zis: ‘De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup’? 6 Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” 7 „Pentru ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărțire și s-o lase?” 8 Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele, dar de la început n-a fost așa. 9 Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă preacurvește și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.” 10 Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare.” 11 El le-a răspuns: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12 Fiindcă sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni și sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”
Isus și copilașii
13 Atunci I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14 Și Isus le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei.” 15 După ce Și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
Tânărul bogat
16 Atunci s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învățătorule , ce bine să fac, ca să am viața veșnică?” 17 El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.” 18 „Care?” I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; 19 să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” 20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea. Ce-mi mai lipsește?” 21 „Dacă vrei să fii desăvârșit” , i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” 22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuții. 23 Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor. 24 Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot și au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 26 Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.”
Moștenirea vieții veșnice
27 Atunci , Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot și Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” 28 Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29 Și oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30 Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi.
Desfacerea căsătoriei
(Marcu 10:1‑12)1 După ce a terminat Isus de zis cuvintele acestea, a plecat din Galileea și a venit în ținuturile Iudeei, dincolo de Iordan. 2 Mulțimi mari de oameni mergeau după El; și i‑a vindecat acolo.
3 Niște farisei au venit la El ca să‑L ispitească și I‑au zis: „Îi este îngăduit unui bărbat să‑și lase soția din orice pricină?” 4 El le‑a răspuns zicând: „N‑ați citit că, de la început , Ziditorul i‑a creat bărbat și femeie 5 și a zis: De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup ? 6 Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Așadar, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!” 7 Ei I‑au zis: „De ce a poruncit Moise să‑i dea un act de despărțire și s‑o lase ?” 8 [Isus] le‑a răspuns: „Din pricina împietririi inimii voastre a îngăduit Moise să vă lăsați soțiile, dar de la început n‑a fost așa. 9 Eu însă vă spun că oricine își lasă soția din alt motiv decât desfrâul și se căsătorește cu alta săvârșește adulter; [și cine se căsătorește cu cea lăsată de bărbat săvârșește adulter] .”
10 Ucenicii Lui I‑au zis: „Dacă așa stau lucrurile cu bărbatul și femeia, nu‑i de niciun folos să se căsătorească.” 11 El le‑a răspuns: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12 Fiindcă sunt eunuci care din pântecele mamei lor s‑au născut așa, sunt eunuci care au fost făcuți așa de oameni și sunt eunuci care s‑au făcut ei înșiși eunuci pentru Împărăția cerurilor. Cine poate primi să primească.”
Isus și copiii
(Marcu 10:13‑16. Luca 18:15‑17)13 Atunci I‑au adus niște copii ca să‑Și pună mâinile peste ei și să Se roage, dar ucenicii i‑au certat. 14 Însă Isus le‑a zis: „Lăsați copiii și nu‑i opriți să vină la Mine, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei!” 15 După ce Și‑a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
Tânărul bogat
(Marcu 10:17‑31. Luca 18:18‑30)16 Și iată că un om s‑a apropiat de El și I‑a zis: „Învățătorule , ce lucru bun să fac ca să am viață veșnică?” 17 El i‑a răspuns: „De ce Mă întrebi ce lucru bun să faci ? Unul singur este Cel Bun. Deci dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile !” 18 „Care?”, I‑a zis el. Și Isus i‑a răspuns: „Să nu ucizi; să nu săvârșești adulter; să nu furi; să nu depui mărturie mincinoasă; 19 să‑i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta și să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți .” 20 Tânărul i‑a zis: „Pe toate acestea le‑am păzit [din tinerețea mea] . Ce‑mi mai lipsește?” 21 Isus i‑a zis: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du‑te , vinde‑ți averile, dă‑le săracilor banii și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează‑Mă!” 22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.
23 Atunci Isus le‑a spus ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că foarte greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor. 24 Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 25 Auzind, ucenicii se mirau foarte mult și ziceau: „Atunci cine poate să fie mântuit?” 26 Isus i‑a țintuit cu privirea și le‑a zis: „La oameni acest lucru este cu neputință, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință.”
27 Atunci Petru I‑a răspuns: „Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat. Care ne va fi răsplata ?” 28 Isus le‑a zis: „Adevărat vă spun că, la înnoirea lumii , când va sta Fiul Omului pe tronul slavei Sale, voi care M‑ați urmat veți sta pe douăsprezece tronuri și veți judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29 Și oricine a lăsat case, frați, surori, tată, mamă, [soție,] copii sau ogoare pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30 Mulți dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.