Vindecarea unui lepros
1 Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. 2 Și un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.” 3 Isus a întins mâna, S-a atins de el și a zis: „Da, vreau, fii curățit!” Îndată a fost curățită lepra lui. 4 Apoi, Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.”
Vindecarea robului unui sutaș
5 Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga 6 și-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog și se chinuiește cumplit.” 7 Isus i-a zis: „Am să vin și să-l tămăduiesc.” 8 „Doamne”, a răspuns sutașul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit. 9 Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face.” 10 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat și a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare. 11 Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. 12 Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” 13 Apoi a zis sutașului: „Du-te și facă-ți-se după credința ta.” Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
Vindecarea soacrei lui Petru și mai multor bolnavi
14 Isus S-a dus apoi în casa lui Petru și a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri. 15 S-a atins de mâna ei și au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat și a început să-I slujească. 16 Seara , au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit pe toți bolnavii, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.”
Cum să urmăm pe Isus
18 Isus a văzut multe noroade împrejurul Său și a poruncit să treacă de cealaltă parte. 19 Atunci s-a apropiat de El un cărturar și I-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.” 20 Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.” 21 Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.” 22 „Vino după Mine” , i-a răspuns Isus, „și lasă morții să-și îngroape morții.”
Potolirea furtunii
23 Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El. 24 Și , deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea. 25 Ucenicii s-au apropiat de El și L-au deșteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” 26 El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Apoi S-a sculat , a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare. 27 Oamenii aceia se mirau și ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?”
Doi îndrăciți sunt tămăduiți
28 Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29 Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” 30 Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau. 31 Dracii rugau pe Isus și ziceau: „Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” 32 „Duceți-vă” , le-a zis El. Ei au ieșit și au intrat în porci. Și, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape. 33 Porcarii au fugit și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciții. 34 Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor.
Vindecarea unui lepros
(Marcu 1:40‑45. Luca 5:12‑16)
1 Când S‑a coborât de pe munte, mulțimi mari au mers după El. 2 Și iată că un lepros s‑a apropiat de El, I s‑a închinat și I‑a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!” 3 Isus a întins mâna și l‑a atins, zicând: „Da, vreau, fii curățit!” Îndată a fost curățit de lepra lui. 4 Apoi, Isus i‑a zis: „Vezi să nu spui nimănui, ci mergi, arată‑te preotului și adu darul pe care l‑a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei!”
Vindecarea slujitorului unui centurion
(Luca 7:1‑10. Ioan 4:43‑54)
5 Pe când intra Isus în Capernaum, s‑a apropiat de El un centurion, care L‑a rugat 6 și I‑a zis: „Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat și se chinuie cumplit!” 7 Isus i‑a zis: „O să vin să‑l vindec.” 8 Centurionul i‑a răspuns, zicând: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu; spune numai un cuvânt, și slujitorul meu va fi vindecat! 9 Căci și eu sunt om sub autoritate și am sub mine soldați; și, când îi zic unuia: «Du‑te!», se duce; când îi zic altuia: «Vino!», vine; și, când îi zic robului meu: «Fă asta!», face.” 10 Auzind Isus aceste vorbe , S‑a mirat și le‑a zis celor ce Îl urmau: „Adevărat vă spun că n‑am găsit în tot Israelul o asemenea credință! 11 Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor, 12 iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” 13 Apoi i‑a zis centurionului: „Du‑te și facă‑ți‑se după cum ai crezut!” Și slujitorul lui s‑a vindecat chiar în ceasul acela.
Vindecarea mai multor bolnavi
(Marcu 1:29‑34. Luca 4:38‑41)
14 Isus a mers apoi în casa lui Petru și a văzut‑o pe soacra acestuia zăcând în pat, cuprinsă de febră. 15 Isus i‑a atins mâna și febra a lăsat‑o; apoi ea s‑a ridicat și a început să‑I slujească.
16 Când s‑a înserat , au adus la Isus mulți demonizați. Prin cuvântul Său , El a scos din ei duhuri necurate și i‑a vindecat pe toți cei bolnavi, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
El a luat asupra Lui neputințele noastre
și a purtat bolile noastre.
Cum să‑L urmăm pe Isus
(Luca 9:57‑62)
18 Văzând Isus mulțimea din jurul Său, le‑a poruncit ucenicilor să treacă pe malul celălalt. 19 Atunci a venit la El un cărturar, care I‑a zis: „Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge.” 20 Isus i‑a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n‑are unde să‑Și plece capul.” 21 Un altul, care era dintre ucenici, I‑a zis: „Doamne, dă‑mi voie să mă duc mai întâi să‑l îngrop pe tatăl meu!” 22 Dar Isus i‑a răspuns: „Vino după Mine și lasă morții să‑și îngroape morții!”
Potolirea furtunii
(Marcu 4:35‑41. Luca 8:22‑25)
23 Isus S‑a urcat într‑o barcă, iar ucenicii Lui L‑au urmat. 24 Și iată că pe mare s‑a stârnit o asemenea furtună, încât barca era acoperită de valuri. El însă dormea. 25 Ucenicii s‑au apropiat de El și L‑au trezit, zicându‑I: „Doamne, salvează‑ne, fiindcă pierim!” 26 El le‑a spus: „De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?” Apoi S‑a sculat , a mustrat vânturile și marea și s‑a lăsat o liniște adâncă. 27 Oamenii aceia erau uimiți și ziceau: „Ce fel de om este Acesta, dacă Îl ascultă până și vânturile și marea?”
Vindecarea celor doi demonizați din Gadara
(Marcu 5:1‑20. Luca 8:26‑39)
28 Când a ajuns Isus pe partea cealaltă, în ținutul gadarenilor , L‑au întâmpinat doi demonizați care ieșeau din morminte. Erau atât de înfricoșători, încât nimeni nu mai putea trece pe drumul acela. 29 Și iată că au început să strige: „Ce avem noi a face cu Tine, [Isuse,] Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” 30 Departe de ei era o turmă mare de porci care pășteau. 31 Demonii Îl rugau și ziceau: „Dacă ne scoți afară, trimite‑ne în turma aceea de porci!” 32 „Duceți‑vă!” , le‑a zis El. Ei au ieșit și au intrat în porci. Și, deodată, toată turma s‑a repezit de pe stâncă în mare și a pierit în ape. 33 Porcarii au fugit și, ajungând în cetate, au povestit totul, anume cele întâmplate cu demonizații. 34 Atunci toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, cum L‑au văzut, L‑au rugat să plece din ținutul lor.