Fariseii și datina bătrânilor
1 Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s-au adunat la Isus. 2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Fariseii însă și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. 4 Și, când se întorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor și a paturilor. 5 Și fariseii, și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.’ 8 Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.” 9 El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră. 10 Căci Moise a zis: ‘Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.’ 11 Voi, dimpotrivă, ziceți: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta este Corban », adică dat lui Dumnezeu, face bine’; 12 și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Și așa, ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta!”
Ce spurcă pe om
14 În urmă , a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți. 15 Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă. 16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” 17 După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. 18 El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? 19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. 20 El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. 21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 22 furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 23 Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.”
Femeia cananeancă
24 Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. 25 Căci, îndată, o femeie a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. 26 Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. 27 Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.” 28 „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” 29 Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-ta.” 30 Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat și ieșise dracul din ea.
Vindecarea unui surdomut
31 Isus a părăsit ținutul Tirului și a venit iarăși, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ținutul Decapole. 32 I-au adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. 33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul Lui. 34 Apoi Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata” , adică „Deschide-te!” 35 Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit. 36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. 37 Ei erau uimiți peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți, să vorbească.”
Fariseii și tradiția din bătrâni
(Matei 15:1‑20)1 Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s‑au adunat la Isus. 2 Ei i‑au văzut pe unii dintre ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Însă fariseii și toți iudeii nu mănâncă fără să‑și spele mâinile după rânduială, ținând tradiția din bătrâni. 4 Și, când vin de la piață, nu mănâncă decât după ce s‑au îmbăiat. Și multe altele le‑au primit ei ca să le păzească, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de aramă și a paturilor . 5 Iar fariseii și cărturarii L‑au întrebat : „De ce nu trăiesc ucenicii tăi după tradiția din bătrâni, ci prânzesc cu mâinile necurate?” 6 Isus le‑a răspuns: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, după cum este scris:
Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,
dar inima lor este departe de Mine!
7 În zadar Mi se închină ei,
dând învățături care nu sunt decât porunci omenești.
8 Voi lepădați porunca lui Dumnezeu și țineți tradiția oamenilor, [precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri ca acestea].” 9 Și le‑a mai zis: „Frumos dați voi la o parte porunca lui Dumnezeu ca să țineți tradiția voastră. 10 Căci Moise a zis: Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta și: Cine blestemă pe tatăl lui sau pe mama lui să fie pedepsit cu moartea. 11 Voi însă ziceți: «Un om îi poate spune tatălui său ori mamei sale: ‘Este korban ’ – adică dăruit lui Dumnezeu – ‘ceea ce îți pot da’»; 12 și nu‑l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui. 13 Ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția pe care o transmiteți. Și multe ca acestea mai faceți!”
Ce îl spurcă pe om
14 Și chemând din nou mulțimea la Sine, a zis: „Ascultați‑Mă toți și înțelegeți! 15 Nimic din ce este în afara omului nu poate să‑l facă necurat, intrând în el. Dar ce iese din om, aceea îl face necurat. 16 [Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.]” 17 După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L‑au întrebat cu privire la pilda aceasta. 18 El le‑a zis: „Și voi sunteți fără pricepere? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om din afară nu‑l poate face necurat? 19 Aceasta pentru că nu intră în inima lui, ci în pântec și apoi iese afară, în hazna” , curățind astfel toate bucatele. 20 El le‑a mai zis: „Ce iese din om, aceea îl face necurat. 21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, 22 adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, invidia , blasfemia, trufia, nechibzuința. 23 Toate aceste rele ies dinăuntru și îl fac pe om necurat.”
Femeia siro‑feniciană
(Matei 15:21‑28)24 Isus a plecat de acolo și S‑a dus în ținutul Tirului [și al Sidonului]. A intrat într‑o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo , dar n‑a putut să rămână ascuns. 25 Ci, îndată, o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre El și a venit și I‑a căzut la picioare. 26 Femeia aceasta era vorbitoare de limbă greacă, de obârșie siro‑feniciană. Ea L‑a rugat să scoată demonul din fiica ei. 27 Isus i‑a zis: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței!” 28 „Da, Doamne”, I‑a răspuns ea, „dar și cățeii mănâncă sub masă din firimiturile copiilor!” 29 Atunci Isus i‑a zis: „Pentru cuvântul acesta, du‑te; a ieșit demonul din fiica ta.” 30 Când s‑a dus femeia acasă, a găsit copila culcată în pat, iar demonul ieșise din ea.
Vindecarea unui surdomut
31 Isus a părăsit iarăși ținutul Tirului și a venit prin Sidon către Marea Galileei, în ținutul Decapole. 32 I‑au adus un surd care era și gângav și L‑au rugat să‑Și pună mâna peste el. 33 El l‑a luat deoparte din mulțime, apoi Și‑a pus degetele în urechile lui și i‑a atins limba cu scuipatul Său . 34 Și‑a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Effata” , care înseamnă: „Deschide‑te!” 35 Îndată i s‑au deschis urechile, i s‑a dezlegat limba și vorbea foarte deslușit. 36 Isus le‑a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea mai stăruitor , cu atât Îl vesteau mai mult. 37 Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „Cât de bine le face pe toate! Chiar și pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească!”