Călcarea de lege a lui Eliașib
1 În vremea aceea, s-a citit în fața poporului în cartea lui Moise și s-a găsit scris că amonitul și moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu, 2 pentru că nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pâine și apă și pentru că tocmiseră împotriva lor cu preț de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvântare. 3 Când au auzit Legea, au deosebit din Israel pe toți străinii. 4 Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru și rudă cu Tobia, 5 pregătise pentru el o cămară mare, unde puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn, părțile rânduite pentru leviți, cântăreți și ușieri și darurile ridicate pentru preoți. 6 Eu nu eram la Ierusalim când s-au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci și doilea an al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfârșitul anului am căpătat de la împărat învoire 7 să mă întorc la Ierusalim și am văzut răul pe care-l făcuse Eliașib, pregătind o cămară pentru Tobia în curțile Casei lui Dumnezeu. 8 Mi-a părut foarte rău și am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia. 9 Apoi, am poruncit să se curățească odăile și am pus iarăși în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare și tămâia.
Zeciuielile aduse din nou
10 Am auzit, de asemenea, că părțile leviților nu li se dăduseră și că leviții și cântăreții însărcinați cu slujba fugiseră fiecare în ținutul lui. 11 Am mustrat pe dregători și am zis: „Pentru ce a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” Și am strâns pe leviți și pe cântăreți și i-am pus iarăși în slujba lor. 12 Atunci , tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn. 13 Am dat cămările în grija preotului Șelemia, cărturarului Țadoc și lui Pedaia, unul din leviți, și le-am adăugat și pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sunt credincioși . Ei au fost însărcinați să facă împărțirile cuvenite fraților lor. 14 Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri și nu uita faptele mele evlavioase, făcute pentru Casa Dumnezeului meu și pentru lucrurile care trebuie păzite în ea!
Sfințirea Sabatului
15 Pe vremea aceea, am văzut în Iuda niște oameni călcând la teasc în ziua Sabatului , aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri și smochine și cu tot felul de lucruri și aducându-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Și i-am mustrat chiar în ziua când își vindeau mărfurile. 16 Mai erau și niște tirieni așezați în Ierusalim, care aduceau pește și tot felul de mărfuri și le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului și în Ierusalim. 17 Am mustrat pe mai-marii lui Iuda și le-am zis: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți pângărind ziua Sabatului? 18 Oare n-au lucrat așa părinții voștri și nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi și peste cetatea aceasta? Și voi aduceți din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!” 19 Apoi am poruncit să se închidă porțile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra , și să nu se deschidă decât după Sabat. Și am pus câțiva din slujitorii mei la porți , să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului. 20 Și așa negustorii și vânzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea o dată și de două ori afară din Ierusalim. 21 I-am mustrat și le-am zis: „Pentru ce stați noaptea înaintea zidului? Dacă veți mai face încă o dată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi.” Din clipa aceea, n-au mai venit în timpul Sabatului. 22 Am poruncit și leviților să se curățească și să vină să păzească porțile, ca să sfințească ziua Sabatului.
Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeule, și pentru aceste lucruri și ocrotește-mă după marea Ta îndurare!
Mustrarea pentru femeile străine
23 Tot pe vremea aceea, am văzut pe niște iudei care își luaseră neveste asdodiene, amonite și moabite. 24 Jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană și nu știau să vorbească limba evreiască; nu cunoșteau decât limba cutărui sau cutărui popor. 25 I-am mustrat și i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul și i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu zicând: „Să nu vă dați fetele după fiii lor și să nu luați fetele lor de neveste nici pentru fiii voștri, nici pentru voi. 26 Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el în mulțimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui și Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuși femeile străine l-au târât și pe el în păcat. 27 Și acum trebuie să auzim despre voi că săvârșiți o nelegiuire atât de mare și că păcătuiți împotriva Dumnezeului nostru luând neveste străine?” 28 Unul din fiii lui Ioiada , fiul marelui preot Eliașib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit de la mine. 29 Adu-Ți aminte de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoția și legământul încheiat de preoți și leviți! 30 I-am curățit de orice străin și am pus rânduială în tot ce trebuiau să păzească preoții și leviții, fiecare în slujba lui, 31 în ce privea atât darul lemnelor la vremuri hotărâte, cât și cele dintâi roade.
Adu-Ți aminte de mine spre bine, Dumnezeule!
Reformele lui Neemia
1 În vremea aceea, s‑a citit în auzul poporului din cartea lui Moise și s‑a găsit scris în ea că amonitul și moabitul nu trebuie să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu 2 pentru că nu‑i întâmpinaseră pe fiii lui Israel cu pâine și apă și pentru că‑l tocmiseră împotriva lor pe Balaam ca să‑i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvântare. 3 Când au auzit Legea, i‑au îndepărtat din Israel pe toți străinii.
4 Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru și care se înrudea cu Tobia, 5 pregătise pentru acesta o cămară mare, unde se puneau mai înainte ofrandele, tămâia, vasele, zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn, rânduite prin poruncă pentru leviți, cântăreți și ușieri, precum și darurile pentru preoți.
6 Eu nu eram la Ierusalim când s‑au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci și doilea an al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. După o vreme, am cerut de la împărat învoire, 7 m‑am întors la Ierusalim și mi‑am dat seama de răul pe care îl făcuse Eliașib, când pregătise pentru Tobia o cămară în curțile Casei lui Dumnezeu. 8 M‑am supărat foarte tare și am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia. 9 Apoi, am poruncit să se curățească odăile și am pus iarăși acolo vasele Casei lui Dumnezeu, ofrandele și tămâia.
10 Am auzit, de asemenea, că părțile leviților nu fuseseră date și că leviții și cântăreții însărcinați cu slujba fugiseră fiecare la ogorul lui. 11 I‑am mustrat pe conducători și le‑am zis: „De ce a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” I‑am adunat pe leviți și i‑am pus iarăși în slujba lor. 12 Atunci , tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn. 13 I‑am rânduit ca vistiernici peste cămări pe preotul Șelemia, pe cărturarul Țadoc și pe Pedaia, unul dintre leviți, iar ca ajutor pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sunt credincioși . Ei împărțeau bunurile de care aveau nevoie frații lor.
14 Adu‑Ți aminte de mine, o, Dumnezeul meu, pentru aceste lucruri și nu uita faptele mele credincioase, făcute pentru Casa Dumnezeului meu și pentru slujba ei!
Respectarea sabatului
15 Pe vremea aceea, am văzut oameni din Iuda care călcau strugurii în teascuri în ziua sabatului , aduceau snopi, încărcau măgarii cu vin, struguri, smochine și tot felul de mărfuri și le aduceau la Ierusalim în ziua sabatului. Și i‑am mustrat chiar în ziua când își vindeau marfa. 16 Mai erau și niște tirieni așezați în Ierusalim , care aduceau pește și tot felul de mărfuri și le vindeau în ziua sabatului fiilor lui Iuda și în Ierusalim. 17 I‑am mustrat pe mai‑marii lui Iuda și le‑am zis: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, profanând ziua sabatului? 18 Oare n‑au lucrat așa părinții voștri, iar Dumnezeul nostru a trimis toate aceste nenorociri peste noi și peste cetatea aceasta? Și voi aduceți din nou mânia Lui asupra lui Israel, profanând sabatul!”
19 De îndată ce umbra serii a ajuns la porțile Ierusalimului, înainte de sabat, am dat poruncă să se închidă porțile și să nu se deschidă decât după sabat. Și i‑am pus pe câțiva dintre slujitorii mei la porți , ca să oprească intrarea mărfurilor în ziua sabatului. 20 Astfel, negustorii și vânzătorii de tot felul de lucruri au înnoptat o dată sau de două ori în afara Ierusalimului. 21 I‑am mustrat și le‑am zis: „De ce înnoptați înaintea zidului? Dacă veți mai face încă o dată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi!” Din clipa aceea, n‑au mai venit în timpul sabatului. 22 Le‑am poruncit și leviților să se curățească și să vină să păzească porțile, ca să sfințească ziua sabatului.
Adu‑Ți aminte de mine, o, Dumnezeul meu, și pentru aceste lucruri și ocrotește‑mă după marea Ta îndurare!
Condamnarea căsătoriilor mixte
23 Tot pe vremea aceea, am văzut niște iudei care își luaseră neveste așdodiene, amonite și moabite. 24 Jumătate din fiii lor vorbeau limba așdodiană și nu știau să vorbească limba iudeilor; nu cunoșteau decât limba altor popoare. 25 I‑am mustrat și i‑am blestemat; i‑am lovit pe unii dintre bărbații aceia , le‑am smuls părul și i‑am pus să jure pe Numele lui Dumnezeu, zicând: „Să nu vă dați fiicele după fiii lor și să nu le luați pe fetele lor de neveste nici pentru fiii voștri, nici pentru voi! 26 Oare nu din pricina acestor femei a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era alt rege ca el în mulțimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui și Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israelul. Totuși, femeile străine l‑au târât chiar și pe el în păcat . 27 Și acum să se audă despre voi că săvârșiți un rău atât de mare și că Îi sunteți necredincioși Dumnezeului nostru luând neveste străine?”
28 Unul dintre fiii lui Ioiada , fiul marelui‑preot Eliașib, era ginerele lui Sanbalat, horonitul. L‑am izgonit de la mine.
29 Adu‑Ți aminte de ei, Dumnezeul meu, căci au întinat preoția și legământul preoției și al leviților!
30 I‑am curățit de orice era străin și am rânduit îndatoririle preoților și ale leviților, fiecare după slujba lui, 31 în ce privea atât lemnele care trebuiau aduse ca dar la vremurile hotărâte, cât și cele dintâi roade.
Adu‑Ți aminte de mine spre bine, o, Dumnezeul meu!