1 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am uitat și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!” 2 M-am uitat și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască. 3 Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi!” 4 Și s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare. 5 Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. 6 Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu ! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!” 7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!” 8 M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului. 9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră. 10 Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă și i s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei. 12 Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele 13 și stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. 15 Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16 Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, 17 căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?”
Cele șapte peceți
1 M‑am uitat când a rupt Mielul prima din cele șapte peceți și am auzit‑o pe prima din cele patru făpturi vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!” 2 M‑am uitat și iată că s‑a arătat un cal alb. Cel ce stătea pe el avea un arc; i s‑a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruie.
3 Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit‑o pe a doua făptură vie zicând: „Vino!” 4 Și a ieșit un alt cal, roșu aprins. Celui ce stătea pe el i s‑a dat să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i s‑a dat o sabie mare.
5 Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit‑o pe a treia făptură vie zicând: „Vino!” M‑am uitat și iată că s‑a arătat un cal negru. Cel ce stătea pe el avea în mână o cumpănă. 6 Și, din mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit ca un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar și trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!”
7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino!” 8 M‑am uitat și iată că s‑a arătat un cal galben‑verzui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea și în urma lui venea Locuința Morților. Li s‑a dat autoritate peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului.
9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o făcuseră. 10 Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până când, Stăpâne sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11 Fiecăruia dintre ei i s‑a dat o haină albă și li s‑a spus să se mai odihnească puțină vreme, până vor ajunge la deplinătate tovarășii lor de slujbă și frații lor, care aveau să fie omorâți ca și ei.
12 M‑am uitat când a rupt Mielul pecetea a șasea și s‑a făcut un mare cutremur. Soarele s‑a făcut negru ca un sac de păr, luna s‑a făcut toată ca sângele 13 și stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele târzii din pom când este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul s‑a strâns ca o carte pe care o faci sul. Și toți munții și toate insulele s‑au mutat din locurile lor. 15 Împărații pământului, mai‑marii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii liberi s‑au ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16 Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți‑ne de Fața Celui ce stă pe tron și de mânia Mielului! 17 Căci a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?”