1 Am ridicat din nou ochii și m-am uitat; și iată că era un sul de carte care zbura. 2 El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coți și o lățime de zece coți.” 3 Și el mi-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată țara, căci, după cum este scris pe el, orice hoț și oricine jură strâmb vor fi nimiciți cu desăvârșire de aici.” 4 „Îl trimit”, zice Domnul oștirilor, „ca să intre în casa hoțului și a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea și s-o mistuie împreună cu lemnele și pietrele ei.” 5 Îngerul care vorbea cu mine a înaintat și mi-a zis: „Ridică ochii și privește ce iese de acolo!” 6 Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Și el a zis: „Iese efa.” Și a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată țara.” 7 Și iată că se ridica un talant de plumb și, în mijlocul efei, ședea o femeie. 8 El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Și i-a dat brânci în efă și a aruncat bucata de plumb peste gura efei. 9 Am ridicat ochii și m-am uitat; și iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ și cer. 10 Atunci am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?” 11 El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în țara Șinear, ca să fie așezată acolo și să rămână pe locul ei.”
A șasea viziune: sulul zburător
1 Mi-am ridicat din nou ochii și am văzut un sul care zbura. 2 Îngerul m‑a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul desfășurat care zboară; are o lungime de douăzeci de coți și o lățime de zece coți.” 3 Și el mi‑a zis: „Acesta este blestemul care se va întinde peste toată țara. Oricine fură va fi lăsat cu mâinile goale, cum scrie pe o parte, și oricine jură strâmb va fi lăsat cu mâinile goale, cum scrie pe cealaltă parte.”
4 „Am trimis acest blestem ”, zice DOMNUL Oștirilor,
„ca să intre în casa celui ce fură
și a celui ce jură strâmb în Numele Meu,
să rămână în casa aceea
și s‑o mistuie împreună cu lemnele și pietrele ei.”
A șaptea viziune: femeia din efă
5 Îngerul care vorbea cu mine a ieșit și mi‑a zis: „Ridică-ți ochii și privește ce iese de acolo!” 6 Eu am întrebat: „Ce este aceasta?” Și el a răspuns: „O efă care iese.” Și a adăugat: „Aceasta este vina lor în toată țara.” 7 Și iată că s-a ridicat un capac de plumb și o femeie ședea în efă. 8 El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Și i‑a dat brânci în efă și a trântit capacul de plumb peste gura efei.
9 Am ridicat ochii și m‑am uitat; și iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul, căci aveau aripi ca de barză, și au ridicat efa între pământ și cer. 10 Atunci l-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde vor să ducă efa?” 11 El mi‑a răspuns: „Se duc să‑i zidească o casă în țara Șinear, ca să fie așezată acolo și să rămână la locul ei.”