Plecarea lui Pavel la Roma
1 După ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel și pe alți câțiva întemnițați i-au dat pe mâna unui sutaș al cetei de ostași Augusta, numit Iuliu. 2 Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, și am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic. 3 A doua zi, am ajuns la Sidon, și Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi și să fie îngrijit de ei. 4 După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5 După ce am trecut marea care scaldă Cilicia și Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. 6 Acolo, sutașul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, și ne-a suit în ea. 7 Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia și nu fără greutate am atins înălțimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona. 8 De abia am mers cu corabia pe marginea insulei și am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea. 9 Trecuse destul de multă vreme și călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar și „vremea postului”. De aceea Pavel a înștiințat pe ceilalți 10 și le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie și fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, dar chiar și pentru viețile noastre.” 11 Sutașul a ascultat mai mult de cârmaci și de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel. 12 Și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, așezat spre miazăzi-apus și spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo. 13 Începuse să sufle un vânt ușor de miazăzi și, ca unii care se credeau stăpâni pe țintă, au ridicat ancorele și au pornit cu corabia pe marginea Cretei. 14 Dar nu după multă vreme, s-a dezlănțuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. 15 Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, și ne-am lăsat duși în voia lui. 16 Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov numit Clauda și abia am putut să punem mâna pe luntre. 17 După ce au ridicat-o, au întrebuințat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii și, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânați de vânt. 18 Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, 19 și a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corabiei. 20 Soarele și stelele nu s-au văzut mai multe zile, și furtuna era așa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. 21 Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci, Pavel s-a sculat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați și să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie și de această pagubă. 22 Acum, vă sfătuiesc să fiți cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri și nu va fi altă pierdere decât a corabiei. 23 Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu și căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte 24 și mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.’ 25 De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus. 26 Dar trebuie să dăm peste un ostrov .” 27 În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinși încoace și încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, marinarii au bănuit că se apropie de pământ. 28 Au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puțin mai departe, au măsurat-o din nou și au găsit cincisprezece stânjeni. 29 De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei și doreau să se facă ziuă. 30 Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie și slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei, 31 Pavel a zis sutașului și ostașilor: „Dacă oamenii aceștia nu vor rămâne în corabie, nu puteți fi scăpați.” 32 Atunci, ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat-o să cadă. 33 Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toți să mănânce și a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați mereu de veghe și n-ați luat nimic de mâncare în gură. 34 De aceea, vă rog să mâncați, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră și nu vi se va pierde niciun păr din cap.” 35 După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce. 36 Toți s-au îmbărbătat atunci și au luat și ei de au mâncat. 37 În corabie eram de toți două sute șaptezeci și șase de suflete . 38 După ce s-au săturat, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare. 39 Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, și au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putință. 40 Au tăiat ancorele, ca să le slobozească în mare, și au slăbit în același timp funiile cârmelor, apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului și s-au îndreptat spre mal. 41 Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a înfipt corabia, și partea dinainte a corabiei s-a împlântat și stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor. 42 Ostașii au fost de părere să omoare pe cei întemnițați, ca să nu scape vreunul prin înot. 43 Sutașul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă și să iasă cei dintâi la pământ, 44 iar ceilalți să se așeze unii pe scânduri, iar alții pe frânturi de corabie, și așa s-a făcut că au ajuns toți teferi la uscat.
O telearimos le Pavelohko ande Roma.
1 Pala so thodea pe te jeastar le berosa ande Italia, le Pavelos thai avrăn phandaden dine le po vast khă sutašohko la četako le kătanengo Augusta, bušlino Iuliu.
2 Ankăsteam ando bero andoa Andromito, kai sas te jeal le berosa po prašau la Asiako, thai teleardeam. Sas ame amença le Aristaraxos o Mačedoniano andoa Tesaloniko.
3 O duito des, arăsleam ando Sidono; thai o Iuliu, kai phiravelas pe mišto le Pavelosa, meklea les te jeal kata pehkă prinjeande, thai te avel kandino lendar.
4 Pala so teleardeam oçal, găleam paša o Čipro, anda kă le bravallea sas bilašimasa.
5 Pala so nakhleam e marea kai naiarăl e Čiličia thai Pamfilia, arăsleam ande Mira ande Ličia.
6 Oče o sutašo arakhlea khă bero andai Alesandria, kai telearălas ande Italia, thai ankăsteam ande leste.
7 Čiro dă mai but des, găleam lokăs le berosa, thai na bi pharimahko, azbadeam o učimos o Knido, kai meklea ame e bravall te atărdiuas. Nakhleam kata o gor la Kretako, pašai Salmona.
8 Daba găleam le berosa po gor la insulako, thai arăsleam andekh than bušlino „Limanurea laše,” savetar sas paše e četatea e Lasea.
9 Nakhleasas but čiro, thai o phiraimos pe marea kărdeolas but pharimasa, anda kă nakhlosas orta o čiro le „postohko.” Anda kodea o Pavelo deaduma le kolavrăngă,
10 thai phendea lengă: „Manušale, o phirimos dikhau nai te kărdeol pe bi pharimahko thai bi bute xasarimasa, na numai anda o thodimos, ta i orta anda amară čivave.
11 O sutašo ašundea mai but le traditorestar thai le stăpînostar le berohkărăstar dă sar le divanuri le Pavelohkă.
12 Thai anda kă o limano nas lašo than vizirimahko le mai but phendine te jeantar le berosa oçal, kaste zumaven te arăsăn ando Feniso, than andai Kreta, thodino karing avelokham thai karing avelereat le khamesti, kaste vizîrin oče.
13 Leasas te phurdel khă bravall xançî katar avelodes; thai, sar iekh kai pateanas pe stăpîia pe çînta, vazdine le ankore, thai telearde le berosa pe rig la Kretati.
14 Ta na pala but čiro, dea pe drom pai insula khă phurdimos bravalleako zuralo, bušlino Eurachilon.
15 O bero sas lino lestar, bi te dašti marăl pe la bravalleasa, thai mekleam ame nigărde ande lehko kamimos.
16 Nakhleam iekhatar katai rig telal khă ostrovosti, bušlino Klauda, thai daba daštisardeam te thoas o vast pe luntrea.
17 Pala so vazdeam la opră, thodine butea kandimahkă; phangline o bero šelença; thai daratar te na perăl pai Sirta, mekline le poxtana tele. Kadedar mekline pe nigărde bravalleatar.
18 Anda kă samas but marde le brîšindestar la bravalleako, o duito des line te šuden ande marea sa o tidimos andoa bero,
19 thai o trito des, ame, amară vastença, šudeam le butea le berohkă.
20 O kham thai le čeraia či dikhle pe mai but des, thoa barobrîšind sas kadea dă zuralo ta kă mai palal xasardeamas orsao zuralimos skăpimahko.
21 Le manuši či xalinesas dă but čiro. Atunčea o Pavelo ušti'lo ande lengo maškar, thai phendea: „Manušale, trăbulas te ašunen ma, thai te na teleardino le berosa dă andai Kreta, kaste dašti te ankleas anda kadoa pharimos thai anda kadoa xasarimos.
22 Akana me phenau tumengă te aven kamimasa lašo; anda kă či iekh anda tumende či xasaola; thai či avela aver xasarimos dă sar le berohko.
23 Khă înjero le Devlklehko, savehko sîm me, thai savehkă kandau Lehkă, sîkadi'lo mangă areat,
24 thai phendea mangă: „Na dara, Pavele; tu trăbul te bešes angloa Čezaro; thai dikta kă o Dell dea tu sa kolen kai jean le berosa andekhthan tusa.”
25 Anda kodea, manušale, potolin tume, kă sî ma pateaimos ando Dell kă kărdeola pe kadea sar phendea pe mangă.
26 Ta trăbul te das pa khă ostrovo.”
27 Ande reat e dešuštarto, ta kana samas spidine orde thai întea le berosa pe marea e Adriatiko, karing o maškar la reateako, le marinarea ateardine kă pašon la phuweatar.
28 Măsurisardine andră o pai, thai arakhline les dă biši stînjenea; găline xançî mai dur thai măsurisarde pale, thai arakhline dešupanji stînjenea.
29 Daratar te na malaven pe le kotorăbaŕăndar, šudine štar ankore karing e kîrma le berosti, thai kamenas te kărdeol o des.
30 Ta sostar le berarea rodenas te našen andoa bero, thai denasdrom e luntrea ande marea, tala o divano kă kamen te šuden le ankore karing e rig dă anglal le berosti,
31 O Pavelo phendea le sutašohkă thai le kătanengă: „Kana le manuši kadala či ašena ando bero, našti te aven skăpime.”
32 Atunčeara le kătane šindine le šelea la luntreakă, thai mekle la te perăl tele.
33 Angloa des, o Pavelo rudisardea le saoŕăn te xan, thai phendea: „Ades sî dešštar des, dă kana bešen te dikhăn, thai či lean khanči xamahko ando mui.
34 Anda kodea rudi tume te xan, kă e buti kadea sî anda tumaro skăpimos; thai či xasaola pe tumengă či khă firo ballehko andoa šero.”
35 Pala so phendea kadala orbe, lea manŕo, naisardea le Devllehkă, angla saoŕă, phaglea les, thai lea te xal.
36 Saoŕă line zor atunči, thai line i on ta xaline.
37 Ando bero samas dă sa: dui šella eftavardeši thai šou sufleturi.
38 Pala so čeailile, ujeardine o bero, šudindoi o div ande marea.
39 Kana avilo o des, či prinjeandine e phuw; ta dikhline dă dural khă golfo, kai sas les riga tišaialea, thai dine pe godi te spiden o bero karing oče, kana avela daštimasa
40 Šindine le ankore, kaste den le drom ande marea, thai dine drom ande kodoa čiro le šele le tradimahkă; pala kodea vazdine e ventrila pala o phurdimos la bravalleako, thai ortosai le karing o malo.
41 Ta dine pakh šib phuweati, kai astardi'lo o bero; thai e rig anglal le berosti kărdili kă bešelas bimištime, kana e rig dă palal lea te phadeol anda o mardimos le valurengo.
42 Le kătane sas le godi te mudarăn le phandaden, kaste na skăpil vo iekh ando naimos.
43 Ta o sutašo, kai kamelas te skăpil le Pavelos, atărdeardea le kata o gîndo kadoa. Mothodea kă kukola kai naion, te šuden pe poa bero ando pai, thai te anklen mai anglal pe phuw;
44 ta le kolaver te astardeon iekh pel phalea, ta aver pel phadimata le berohkă, thai kadea kărde kă arăsle saoŕă sasteveste po šutimos.