Petru și Ioan la Sinedriu
1 Pe când vorbeau Petru și Ioan norodului, au venit la ei pe neașteptate preoții, căpitanul Templului și saducheii, 2 foarte necăjiți că învățau pe norod și vesteau în Isus învierea din morți. 3 Au pus mâinile pe ei și i-au aruncat în temniță până a doua zi, căci se înserase. 4 Însă mulți din cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților credincioși s-a ridicat aproape la cinci mii. 5 A doua zi, mai-marii norodului, bătrânii și cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim, 6 cu marele preot Ana , Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei ce se trăgeau din neamul marilor preoți. 7 Au pus pe Petru și pe Ioan în mijlocul lor și i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?” 8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului și bătrâni ai lui Israel! 9 Fiindcă suntem trași astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav și suntem întrebați cum a fost vindecat, 10 s-o știți toți și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. 11 El este ‘piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului’. 12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.” 13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând, și au priceput că fuseseră cu Isus. 14 Dar, fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. 15 Le-au poruncit doar să iasă din sobor, s-au sfătuit între ei 16 și au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. 17 Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” 18 Și după ce i-au chemat , le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai învețe pe oameni în Numele lui Isus. 19 Drept răspuns, Petru și Ioan le-au zis: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, 20 căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.” 21 I-au amenințat din nou și i-au lăsat să plece, căci nu știau cum să-i pedepsească, din pricina norodului, fiindcă toți slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.
Petru și Ioan la ai lor
23 După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor și le-au istorisit tot ce le spuseseră preoții cei mai de seamă și bătrânii. 24 Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul toți împreună către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele! 25 Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: ‘Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă noroadele lucruri deșarte? 26 Împărații pământului s-au răsculat și domnitorii s-au unit împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.’ 27 În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt , Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu neamurile și cu noroadele lui Israel, 28 ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta și sfatul Tău. 29 Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala 30 și întinde-Ți mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni și semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.” 31 După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Unirea și dragostea credincioșilor
32 Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. 33 Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți. 34 Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toți cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute 35 și-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie. 36 Iosif, numit de apostoli și Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii”, un levit, de neam din Cipru, 37 a vândut un ogor pe care-l avea , a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
O Petero thai o Ioano koa Staboro.
1 Ta kana denas duma o Petro thai o Ioan le norodohkă, avile lende biajukărdimahko le raša, o kăpitano le Templohko thai le Sadušeia,
2 but xoleardine kă sîkavenas le norodo, thai vestinas ando Isususo o juvindimos andal mulle.
3 Thodine o vast pe lende, thai šudine le ando beči ji ando duito des, kă mekleasas pe e reat.
4 Ta but anda kukola kai ašundesas o divano, pateaiesas; thai o dindimos le muršengo kai pateanas vazdinisailosas ji ka paše panji mii.
5 O duito des, le mai bară le norodohkă, le phură thai le sîkaditorea tidine pe andekhthan ando Ierusalimo,
6 le bară rašasa le Anasa, le Kaifăsa, o Ioanmo Alesandro, thai sa kola kai çîrdenas pe andoi viça le bară rašandi.
7 Thodine le Petros thai le Ioanos ando maškar lengo, thai pušle le: „Savea zorasa, or andoa anau kahko kărdean tume e buti kadea?”
8 Atunči, o Petero, pherdo Sfînto Duxo, phendea lengă: „Mai bară le nodorohkă thai phură le Israelohkă!
9 Anda kă sam ades çîrdine koa phendimos anda khă kărdimos mištimahko, kărdino khă manušehkă nasfalo, sam pušline sar sas sasteardo,
10 te jeanen la saoŕă, thai te jeanel la soa norodo le Israelohko! O manuši kadoa avel ades angla tumende sastevesto, ando Anau le Isus Kristosohko andoa Nazareto, kai tume mardean Les po trušul, ta saves o Dell juvindisardea Les andal mulle.
11 O sî „o baŕ šudino tumendar, le zidarendar, kai arăslo te avel thodino ando šero le undiohko.”
12 Ande khonikh aver nai skăpimos: kă nai tala o čerii či khă aver Anau dino le manušengă, ande sao te avas skăpîme.”
13 Kana dikhline on o zuralimos le Petrohko thai le Ioanohko, mirisai le, kă jeanenas le manuši bisîkadine thai sar le kolaver; thai ateardine kă sas le Isusosa.
14 Ta anda kă dikhănas paša lende le manušes kai sas sasteardo, našti phenenas khanči kontra.
15 Mothodine lengă numai te anklen avri andoa soboro, dine pe duma maškar lende,
16 thai phendine: „So kărasa le manušengă kadalengă? Kă sî jeanglino sa le manušendar le Ierusalimohkă kă anda lende kărdili khă bari minunea dikhlini, kai našti te na garavas la.
17 Ta, kaste na bufleol o ašundimos kadoa mai but ando norodo, te daravas le, thai te mothoas lengă kă dă akanara angle te na mai den duma khanikahkă ando Anau kadoa.”
18 Thai pala so akharde le, mothodine lengă te na mai den duma ande či khă tipo čina či te mai sîkaven le manušen ando Anau le Isusohko.
19 Orta phendimos, O Petro thai o Ioano phendine lengă: „Krisînin tume korkoŕo kana sî mai čeačio angloa Dell te ašunas mai but tumendar dă sar le Devllestar;
20 kă ame naštisaras te na das duma pa so dikhleam thai so ašundeam.”
21 Daradine le pale, thai mekle le te jeantar, kă či jeanenas sar te došaven le, anda e zan le norodosti; anda kă saoŕă slăvinas le Devlles anda so kărdilea sas.
22 Kă o manuši savesa kărdileasas kadea minunea le sastimasti, sas les mai mišto dă štarvardeši bărši.
O Petro thai o Ioano ka lengă.
23 Pala so dea pe lengă drom, on găline ka lengă, thai phendine lengă sa so mothodesas lengă le raša le mai bară thai le phură.
24 Kana ašundine on kadala butea, vazdine o glaso sa andekhthan karing o Dell, thai phendine: „Stăpînona Raia, kai kărdean o čerii, e phuw, e marea thai sa so sî ande lende!
25 Tu phendean andoa Sfînto Duxo, andoa mui amară daddehko le Davidohko, o robo Tiro: „Anda soste xan pe le neamurea, thai anda soste den godi le noroade butea xasarimahkă?
26 Le thagar la phuweakă vazdinisai le, thai le raimata tide pe poa Rai thai poa Makhlo Lehko.”
27 Ande čeačimaste, poa Robo Tiro o Sfînto, o Isus, saves Tu makhlean Les, tide pe ande četatea kadea o Irodo thai o Pilato andoa Ponto le neamurença thai le noroadença andoa Israelo,
28 kaste kărăn so mothodeasas mai anglal o vast Tiro thai Tiri kris.
29 Thai akana, Raia, dikh Ta ka lengă daraimata, de zor le roben Tirăn te vestin o Divano Tiro sa la zorasa,
30 thai tinzosar Teo vast, kaste kărdeon pe sastimata, minuni thai sămnurea ando Anau le Robohko Tirăhko kolehko le Sfîntonohko, le Isusoshko.”
31 Pala so rudisai le on, isdraia o than kai sas tidine; sa pherdile Sfîntone Duxostar, thai vestinas o Divano le Devllehko barea zorasa.
O tidimos thai o kamblimos le pateaimatorengo.
32 O butimos kolengo kai pateaiesas, sas khă illo thai khă sufleto. Či iekh či phenelas kă le mandimata lehkă sî lehkă, ta sa sas saorăngă.
33 Le apostolea denas duma bute zorasa poa juvindimos le Raiehko le Isusohko. Thai khă baro xaro sas pa sa.
34 Kă nas či iekh anda lende, kai te nigrăl khančimasa: sa kola kai sas le phuwea thai khăra, bitinenas le, anenas o potindimos le buteango bitindine,
35 thai thonas les kal pînŕă le apostolengă: pala kodea xulavelas pe sakoiekhăhkă pala sar sas les buti.
36 O Iosif, dino anau le apostolendar i Barnaba, kadea, ande tălmăčirea, o šeau le alinohko, khă Levito, neamostar andoa Čipro,
37 bitindea khă phuw kai sas les, andea le love, thai thodea le kal pînŕă le apostolengă.