1 Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie și gustă fericirea.” Dar iată că și aceasta este o deșertăciune. 2 Am zis râsului: „Ești o nebunie!” și veseliei: „Ce te înșeli degeaba?” 3 Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înțelepciune, și să stăruiesc astfel în nebunie până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieții lor. 4 Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, 5 mi-am făcut grădini și livezi de pomi și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. 6 Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii. 7 Am cumpărat robi și roabe și am avut copii de casă; am avut cirezi de boi și turme de oi mai mult decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. 8 Mi-am strâns argint și aur, și bogății ca de împărați și țări. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor oamenilor: o mulțime de femei. 9 Am ajuns mare, mai mare decât toți cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înțelepciunea. 10 Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, și aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. 11 Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt și că nu este nimic trainic sub soare. 12 Atunci mi-am întors privirile spre înțelepciune, prostie și nebunie . – Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut și mai înainte. – 13 Și am văzut că înțelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul. 14 Înțeleptul își are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că și unul, și altul au aceeași soartă. 15 Și am zis în inima mea: „Dacă și eu voi avea aceeași soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înțelept?” Și am zis în inima mea: „Și aceasta este o deșertăciune.” 16 Căci pomenirea înțeleptului nu este mai veșnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare, totul este uitat. Și apoi și înțeleptul moare, și nebunul! 17 Atunci am urât viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt. 18 Mi-am urât până și toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea. 19 Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Și totuși el va fi stăpân pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă și înțelepciune sub soare. Și aceasta este o deșertăciune. 20 Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare. 21 Căci este câte un om care a muncit cu înțelepciune, cu pricepere și cu izbândă, și lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău. 22 Căci , drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui și din toată străduința inimii lui, cu care se trudește sub soare? 23 Toate zilele lui sunt pline de durere , și truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Și aceasta este o deșertăciune. 24 Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce și să bea și să-și înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. 25 Cine, în adevăr, poate să mănânce și să se bucure fără El? 26 Căci El dă omului plăcut Lui înțelepciune, știință și bucurie, dar celui păcătos îi dă grija să strângă și s-adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.
1 Phendem mîŕă illehkă: „Avta! Kamau te zumavau vesălimasa, thai zumau o baxtalimos.” Ta dikta kă i kadea sî khă khančimos.
2 Phendem le asamahkă: „San khă čealadimos!” thai le vesălimahkă: „So athaves tu dă ivea?”
3 Thodem ande muŕo illo te vesîli muŕo stato molleasa, ando čiro so o illo tradela ma xaraimasa, thai te bešeau kadea ando čealadimos, ji kana dikhaua so sî mišto te kărăn le šeave le manušengă talal čeruri, ando soa čiro lenga čivavako.
4 Kărdem butea bară: vazde mangă khăra, thodem mangă răza;
5 kărdem mangă barea thai livezi kaštengă, thai thodem ande lende sako moda kaštendi roditorea.
6 Kărde mangă iazurea, kaste tindearu o văši kai bareon le kašt.
7 Tindem robea thai roabe, thai sas ma šave khărăhkă; sas ma čirezi guruwengă thai kîrduri bakreangă, mai but dă sar kola kai sas angla mande ando Ierusalimo.
8 Tidem mangă rup thai sumnakai, thai bravalimata sar le thagarengă thai le čemengă.Ande mangă dilabaitorea thai dilabaitoare, thai o čeailimos le šeavengo le manušengo; khă butimos juwleango.
9 Arăslem baro, mai baro dă sar sa kola kai sas angla mande ando Ierusalimo. Nikărdem orta muŕo xaraimos.
10 Sa so kambline mîŕă iakha, dem le; či atărdeardem muŕo illo kata či khă vesălimos, thai muklem les te bukuril pe anda sa mîŕî buti, thai kadea sas mîŕî rig anda sa muŕo čiimos.
11 Păurmă, kana dikhlem limasa sama ka sal butea kai kărdemas le mîŕă vastença, thai kai buti saveasa kărdemas le, dikhlem kă ande sa sî dăsar khančimos thai prastaimos palai bravall, thai kă nai khanči nikărdimahko tala o kham.
12 Atunčeara amboldem mîŕă dikhlimata karing o xaraimos, dillimos thai čealadimos. Kă so lela o manuši kai avela pala o thagar? Kutea so kărdili i mai anglal.
13 Thai mai dikhlem, kă o xaraimos sî kaditi mai valososa dă sar o čealadimos, sodesa sî mai valoso e lumina dă sar o tuneriko;
14 o xarano sî les le iakha ando šero, ta o čealado phirăl po tuneriko.Ta šutem sama kă i iekh i o kolaver sî le sa kodea bax.
15 Thai phendem ande muŕo illo: „Kana i man avela ma sa kodea bax sar le čealades, atunči anda soste sîmas mai xarano?” Thai mothodem ande muŕo illo: „I kadea sî khă khančimos.”
16 Kă o pomenimos le xaranehko nai mai vešniko dă sar le čealadehko: orta andel des kai aven sa sî bîstărdo.Thai pala kodea i o xarano thai i o čealado merăn!
17 Atunčeara či mai dabadikhlem e čivavakă či čeailosardea ma so kărdeol pe tala o kham: sa sî khă khančimos thai prastaimos palai bravall.
18 Čidabadiklem ji pune i sa mîŕî buti kai kărdem la tala o kham, buti kai mekau la le manušehkă kai avel pala mande, kaste bukuril pe latar.
19 Thai kon jeanel kana avela xarano or čealado? Thai orta o avela stăpîno pe sa mîŕî buti, kai tidem la pharimasa thai xaraimasa tala o kham.Thai i kadea sî khă khančimos.
20 Arăslem ji oče kă astardea ma khă baro ajukărimos anda sa mîŕî buti kai kărdem la tala o kham.
21 Kă sî po khă manuši kai kărdea buti xaraimasa, jeanglimasa thai izbîndimasa, thai mukăl o rodo pehka buteako khă manušehkă kai či ašadi'lo či ăkh leaka lasa. Thai i kadea sî khă khančimos thai khă baro nasul.
22 Kă, čeačes dindoiduma, so valoso sî le manušes anda lesti buti thai anda sa o sîkadimos lehkă illehko, savesa pharearăl pe tala o kham?
23 Sal des lehkă sî pherde dukh, thoa pharimos lehko nai dăsar năkazo: či barem reate nai les xodinimos lehko illo. Thai i kadea sî khă khančimos.
24 Nai aver baxtalimos andoa manuši dă sar te xal thai te pel, thai te vesălil pehko duxo sosa sî mai lašo anda lehko tidimos! Ta dikhlem kă i kadea avel andoa vast le Devllehko.
25 Kon, ande čeačimaste, dašti te xal thai te bukuril pe bi Lehko?
26 Kă O del le manušes čeailo Lehkă xaraimos, jeanglimos thai bukurimos; ta kolehkă le bezexalehkă del les e grija te tidel thai te tidel, kaste del kolehkă čeailo le Devllehkă! Thai i kadea sî Khă khančimos thai prastaimos palai bravall.