1 Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am văzut că cei neprihăniți și înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: atât dragostea, cât și ura. Oamenii nu știu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. 2 Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeași soartă are cel neprihănit și cel rău, cel bun și curat, ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca și cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme să jure! 3 Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare, anume că aceeași soartă au toți. De aceea și este plină inima oamenilor de răutate și de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Și după aceea? Se duc la cei morți. 4 Căci cine este scutit? Oricine trăiește tot mai trage nădejde, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort. 5 Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și nu mai au nicio răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. 6 Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor de mult au și pierit și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. 7 Du-te dar de mănâncă-ți pâinea cu bucurie și bea-ți cu inimă bună vinul, căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. 8 Hainele să-ți fie albe în orice vreme și untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap. 9 Gustă viața cu nevasta pe care o iubești în tot timpul vieții tale deșarte, pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci aceasta îți este partea în viață, în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare. 10 Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuința morților în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune! 11 Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuți aleargă, că nu cei viteji câștigă războiul, că nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți bogăția, nici cei învățați bunăvoința, ci toate atârnă de vreme și de împrejurări. 12 Căci omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laț; ca și ei sunt prinși și fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei. 13 Am mai văzut următoarea înțelepciune sub soare și mi s-a părut mare. 14 Era o mică cetate, cu puțini oameni în ea și a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o și a ridicat mari întărituri împotriva ei. 15 În ea se afla un om sărac, dar înțelept, care a scăpat cetatea cu înțelepciunea lui. Și nimeni nu se gândise la omul acela sărac. 16 Atunci am zis : „Mai bună este înțelepciunea decât tăria!” Totuși, înțelepciunea săracului este disprețuită și nimeni nu-l ascultă. 17 Cuvintele înțelepților, ascultate în liniște, sunt mai de preț decât strigătele unuia care stăpânește între nebuni. 18 Înțelepciunea este mai de preț decât sculele de război, dar un singur păcătos nimicește mult bine.
1 E, thodem muŕo illo ando rodimos sa kadale buteango, thai dikhlem kă kukola le bibezexale thai xarane, thai lengă kărdimata, sî ando vast le Devllehko, kaditi o kamblimos sode i o bidikhlimos. Le manuši či jeanen khanči mai anglal; sa sî angla lende ando avimos.
2 Saoŕăngă kărdeol pe lengă sakadea: sa kodea bax sî koles kai sî bibezexalo thai jungalo, kukoa o lašo thai ujo sar i kukoa o biujo, kukoa kai anel jertfa, sar i kukoa kai či anel jertfa; kukoa o lašo sar i kukoa o bezexalo, kukoa kai solaxal sar i kukoa kai daral te solaxal!
3 Dikta kukoa o mai baro nasul kai kărdeol tala o kham: anume kă kodea bax sî le saoŕăn. Anda kodea i sî pherdo o illo le manušengo jungalimastar, thai anda kodea sî kaditi čealadimos ande lengo illo sode čiro on train. Thai pala kodea? Jean ka kukola le mulle.
4 Kă kon sî iertime? Orkon trail, sa mai çîrdel ajukărimos; kă iekh jukăl juwindo kărăl mai but sar khă leo mullo.
5 Kola le juwinde, ande čeačimaste, barem jeanen kă merăna; ta kola le mulle či jeanen khanči, thai manai le či khă potindimos, anda kă ji pune lengo pomenimos bîstărdeol lengă.
6 Thai o kamblimos lengo, thai o bidikhlimos lengo, thai o xollearimos lengo, dă but i xasardi'le, thai čiăkhdata či mai avela le rig anda sa so kărdeol pe tala o kham.
7 Telear, ta, xa teo manŕo bukurimasa, thai pi le illesa lašo ti moll; kă dămult arakhlea o Dell čeailimos ande so kărăs tu akana.
8 Te çoale te aven parne, ande sako čiro, thai o zetino te na nail tukă poa šero.
9 Zumav e čivava te romneasa, kai kames la, ande soa čiro tea čivavati le xasardimasti, kai dea tukă la o Dell tala o kham, ande kadoa čiro le nakhlimahko; kă kadea sî ti rig ande čivava, ando maškar le pharimahko saveasa ašadeos tala o kham.
10 Sa so arakhăl teo vast te kărăl, kăr sa tea zorasa! Kă, ando than le mullengo, ande sao jeas, manai či buti, či godimos, či jeanglimos, či xaraimos!
11 Mai dikhlem pala kodea tala o kham kă na kola le iekhatar prasten, kă na kola le zurale len o mardimos, kă na kola le xarane len o manŕo, či kola le prinjeande o bravalimos, či kola le sîkade o lašimos, ta saoŕă phanden pe čirostar thai le thanendar.
12 Kă o manuši či prinjeanel pehkă barem či o čeaso, orta sar le maše astarde ande plasa le xasardimasti, thai sar le čiriklea astarde ande phal; sar i lende sî astarde le šeave le manušengă ando čiro le bibaxtalimahko, kana avel bi vesteako o bibaxtalimos pa lende.
13 Mai dikhlem kakoa xaraimos tala o kham, thai falea pe mangă baro.
14 Sas khă çînoŕî četatea, xançoŕă manušença ande late; thai avilo pa late khă thagar zuralo, deala roata, thai vazdea bară zuralimata pa late.
15 Ande late sas khă manuši čioŕo ta xarano, kai skăpisardea e četatea pehkă xaraimasa. Thai khonikh či deasas pe godi koa manuši kodoa o čioŕo.
16 Atunčeara phendem: „Mai mišto sî o xaraimos dă sar o zuralimos!” Varesar o xaraimos le čioŕăhko sî bidikhlino, thai khonikh či ašune les.
17 Le divanuri le xaranengă, ašundine ando ujimos, sî mai kuči dî sar le çîpimata iekhăhkă kai stăpînil maškar le čealade.
18 O xaraimos sî mai kuči dă sar le butea le mardimahkă; ta khă korkoŕo bezexalo mudarăl but mišto.