Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac
1 Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, și Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. 2 Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ți , te rog, mâna sub coapsa mea 3 și te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, 4 ci te vei duce în țara și la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” 5 Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” 6 Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! 7 Domnul Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat zicând: ‘Seminței tale voi da țara aceasta’, va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, și de acolo vei lua o nevastă fiului meu. 8 Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” 9 Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. 10 Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. 11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. 12 Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi și îndură-Te de stăpânul meu Avraam. 13 Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14 Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau’ și care va răspunde: ‘Bea și am să dau de băut și cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” 15 Nu sfârșise el încă de vorbit și a ieșit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi , nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Fata era foarte frumoasă, era fecioară și niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși. 17 Robul a alergat înaintea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.” 18 „Bea, domnul meu”, a răspuns ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână și i-a dat să bea. 19 După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.” 20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui. 21 Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. 22 Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări grele de zece sicli de aur. 23 Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” 24 Ea a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.” 25 Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug și este și loc de găzduit peste noapte.” 26 Atunci, omul a plecat capul și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, 27 zicând: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraților stăpânului meu.” 28 Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. 29 Rebeca avea un frate, numit Laban . Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. 30 Văzuse veriga și brățările în mâinile surorii sale și auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, 31 și a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa și am pregătit un loc pentru cămile.” 32 Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. 33 Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbește!” a zis Laban. 34 Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. 35 Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari. 36 Sara, nevasta stăpânului meu, a născut la bătrânețe un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are. 37 Stăpânul meu m-a pus să jur și a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților, în țara cărora locuiesc, 38 ci să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’ 39 Eu am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’ 40 Și el mi-a răspuns : ‘Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine și-ți va da izbândă în călătorie și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu. 41 Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele și, dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’ 42 Eu am ajuns azi la izvor și am zis: ‘Doamne , Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, 43 iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta» 44 și care îmi va răspunde: «Bea tu însuți și voi da de băut și cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’ 45 Înainte de a sfârși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: ‘Dă-mi să beau, te rog.’ 46 Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului și a zis: ‘Bea și voi da de băut și cămilelor tale.’ Am băut și a dat de băut și cămilelor mele. 47 Eu am întrebat-o și am zis: ‘A cui fată ești?’ Ea a răspuns: ‘Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.’ I-am pus veriga în nas și brățările la mâini. 48 Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. 49 Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” 50 Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.” 52 Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului. 53 Și robul a scos scule de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său și mamei sale. 54 După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el, și s-au culcat. Dimineața când s-au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu.” 55 Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.” 56 El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec și să mă duc la stăpânul meu.” 57 Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată și s-o întrebăm.” 58 Au chemat dar pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. 59 Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui. 60 Au binecuvântat pe Rebeca și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii și sămânța ta să stăpânească cetățile vrăjmașilor săi!” 61 Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile și au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca și a plecat. 62 Isaac se întorsese de la fântâna Lahai-Roi, căci locuia în țara de miazăzi. 63 Într-o seară, când Isaac ieșise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii și s-a uitat; și iată că veneau niște cămile. 64 Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac și s-a dat jos de pe cămilă. 65 Și a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea și-a luat marama și s-a acoperit. 66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.
E Rebeka manglini romni anda o Isako.
1 O Avraamo sas phuro, andel bărši; thai o Rai deasasdumadămišto le Avraamos ande orsavi buti.
2 O Avraamo phendea le mai phurăhkă robo anda lehko khăr, kai arakhălas sa lehkă mandina: „Tho rudi tu, teo vast tala muro prašav;
3 thai thoava tu te solaxas, po Rai, o Dell le čerehko thai o Dell la phuweako, kă či lesa mîŕă šeavehkă khă romni anda le šeai le Kanaaniçăngă, anda o maškar savengo bešašau,
4 ta jeasa ando čem thai ka mîŕă neamurea te les romni mîŕă šeavehkă le Isakohkă.”
5 O robo phendea. „Daštil pe kă romni či kamela te avel pala mande ando čem kadoa, sî te nigrau kadea te šeaves ando čem katar ankăstean tu?”
6 O Avraamo phendea: „Te na varesar te nigrăs mîŕî šeaves oče!”
7 O Rai, o Dell le čerehko, kai ankaladeama andoa khăr mîŕă daddehko thai anda muro čem, kai dea mangă duma, thai solaxadea mangă phendindoi: „Tea seminçiakă daua o čem kadoa”, trade la o Injero Pehko angla tute; thai oçal lesa romni mîŕă šeavehkă.
8 Kana e juvli kodea na kamela te avel pala tute, san pîtărdo andoa solaxaimos kadoa, kai thoava tu te kărăs les. Či khă tiposa te na nigrăs mîŕă šeaves oče.”
9 O robo thodea o vast tala o prašav pehkă stăpînohko le Avraamohko, thai solaxadea kă sî te arakhăl kadala butea.
10 O robo lea deši kămile anda le kămile pehkă stăpinohkă, thai gălotar, lindoi pesa sa le kučimata pehkă stăpînohkă. Ušti'lo, thai teleardea ande Mesopotamia, ande cetatea le Naxorosti.
11 Meklea le kămile te xodinin, andel čeanga, avri andai čcetatea, paša khă xaing. Sas dăkusară, po čiro kana jeanas le romnea te ankalaven pai.
12 Thai phendea: „Raia, o Devlla mîŕă stăpînohko le Avraamohko! Rudi tu, de ma izbîndimos ades, thai avel tu mila mîŕă stăpînostar le Avraamostar.
13 Dikta, bešeau paša e xaing le paiesti, thai le šeia le manušengă andi četatea kadea aven te ankalaven pai.
14 Kăr kă e šei saveakă phenaua lakă: „Bandear e kanta, rudi tu, kaste peau,” thai savi phenela: „Pi, thai sî te dau te pen i te kămilengă, te avel kodea, kai Tu alosardeanla anda teo robo o Isako! Thai anda kadea prinjeanaua kă Tu san paša muro stăpîno.”
15 Čina na isprăvisardeasas te del duma, thai ankăsti, la kantasa po dumo, e Rebeka, e šei le Betuelosti, o šeav la Milkako, e romni le Naxarosti, o phrall le Avraamohko.
16 E šei sas but šukhar; sas šeibari, thai či khă murši nasla phanglimata lasa. Oi deape tele kai xaing, pherdea pesti kanta, thai găli pale.
17 O robo prastaia angla late, thai phendea: „De ma, rudi tu, te peau xançî pai anda ti kanta.”
18 „Pi, muro rai”, phendea oi.Thai sigo muklea e kanta poa vast thai deales te pel.
19 Pala so deales ta pilea ta čeaili'lo, phendea: „Sî te ankalavau pai i anda te kămile, ji pune pena thai čeaileona.”
20 Šordea iekhatar e kanta ando vălo, thai prastaia pale kai xaing te ankalavel pai; thai ankaladea anda sa lehkă kămile.
21 O manuši dikhălas pe late mirazosa thai bi te phenel khanči, kaste dikhăl kana o Dell kărdeasas te izbîndil lehko phirimos.
22 Kana pile ta čeailile le kămile, o manuši lea khă veriga sumnakui, kam phari dopaše siklosti thai dui brăçarea, phară sar deše siklengă sumnakune.
23 Thai phendea: „Kasti šei san? Phen mangă, rudi tu.Sî than anda amende ando khăr te daddehko, kaste ašeas pai reat?”
24 Oi phendea: „Me sîm e šei le Betuelosti, o šeau la Milkako thai le Naxorohko.”
25 Thai phendea lehkă mai angle: „Same sulluma thai čearea pe butimaste, thai sî i than te soven pai reat.”
26 Atunčeara o manuši muklea pehko šero thai šudea pe le mosa kai phuw angla Rai,
27 phendindoi: „Dinodumadămišto te avel o Rai, o Dell mîŕă stăpînohko le Avraamohko, kai na muklea Pesko lašimos thai o pateaimos Lehko angla muŕo stăpîno! O nigărdea ma ando khăr le pralengo mîŕă stăpînohko.”
28 E šei prastaia thai phendea pehka deiakă sa so kărdea sas.
29 E Rebeka sasla khă phral, kai bušolas Laban. Thai o Laban prastaia ka kodoa manuši kai xaing.
30 Dikhleasas e veriga thai le brăçarea andel vast pehka pheakă, thai ašundesas pehka phea la Rebeka phendindoi: „Kadea dea mangă duma o manuši kodoa.” Avilo, ka kodoa manuši, kai bešelas pašai xaing le kămilença,
31 thai phendea: „Avta, dinodumadămišto le Raiehko! Anda soste bešes avri? Lašardeam o khăr thai lašardeam ăkh than anda le kămile.”
32 O manuši avilo ando khăr.O Labano thodea ta dea tele pal kămile thai andea sulluma thai čearea le kămilengă thai thodea pai kaste xalavel le pînŕă kodole manušeskă thai le manušengă kai sas lesa.
33 Pala kodea, deales te xall. Ta o phendea: „Či xaua ji kana či phenaua so sîma te phenau.” „De duma!” phendea o Laban.
34 Atunčeara o phendea: „Me sîm o robo le Avraamohko.
35 O Rai pherdea blagoslovimata mîŕă stăpînos, ta arăslo but bravalo. Dea les bakrea thai gurumnea, rup thai sumnakai, robi thai roabe, kămile thai čiuši.
36 E Sara, e romni mîŕă stăpînosti, kărdea lehkă khă šeau po phurimos, thai les dea les o sa so sî les.
37 Muro stăpîno thodea ma te solaxau, thai phendea: „Te na les mîŕă šeavehkă romni anda le šeia le Kanaaniçăngă, andoa čem kai bešeau;
38 ta te jeas ando khăr mîŕă daddehko, ka mîŕă neamurea thai oçal te les romni mîŕă šeavehkă.”
39 Me phendem mîŕă stăpînohkă: „Daštil pe kă e juvli na kamel te avel pala mande.”
40 Thai o phendea mangă: „O Rai angla savo phirau, tradela Pehko Injero tusa, thai dela tu izbîndimos ando phirimos, thai lesa mîŕă šeavehkă khă romni anda mîŕă neamurea thai andoa khăr mîŕă dadehko.
41 Avesa pîtărdo andoa solax kai kărăs mangă, kana jeasa ka mîŕă neamurea, thai te na dena tukă la, san pîtărdo anda o solax kai kărdean mangă.”
42 Me arăslem ades kai xaing, thai phendem: „Raia, o Dell mîŕă stăpînohko le Avraamohko, te kamesa te desma izbîndimos ando phirimos kai kărau,
43 dikta, me bešeau koa pai la xaingako, thai e šei kai avela te ankalavel pai, thai saveakă phenaua lakă: „Dema, rudi tu, te peau xançî pai anda ti kanta,
44 thai savi phenela mangă: „Pi orta tu, thai sî te dau te pen i te kămilen,” kodea šei te avel e romni kai o Dell alosardea la anda o šeau mîŕă stăpînohko!”
45 Angla te isprăvi o divano ande muro illo, dikta kă i avili e Rebeka, la kantasa po dumo, ulisti kai xaing thai ankaladea pai. Me phendem: „Dema te peau, rudi tu.”
46 Oi avili iekhatar, thai lea e kanta opral poa dumo, thai phendea: „Pi, thai dau te pen i te kămilen.” Pilem, thai dea i mîŕă kămilen.
47 Me pušlem la, thai phendem: „Kasti šei san?” Oi phendea: „Sîm e šei le Betuelosti, o šeav le Naxorohko thai la Milkako.” Thodem lakă e veriga ando nakh thai le brăçarea pel vast.
48 Pala kodea muklem o šero tele, šudema le mosa pe phuw angla o Rai thai blaglovisardem le Raies, o Dell mîŕă stăpînohko le Avraamohko, kă phiradea ma po drom o orta, kaste lau la šea lehkă phrallesti mîŕă stăpînosti pala lehko šeau.
49 Akana, tume te kamena te sîkaven lašimos thai pateamos angla muŕo stăpîno, phenen mangă; te na, pale phenen mangă, kaste laula or ande čeačirig or ande bičeači.”
50 O Laban thai o Betuel, čeačeo phendimos, phende lehkă: kana kata o Rai avel kadea buti; ame našti mai phenas tukă či nasul či mišto.
51 Dikta, e Rebeka sî angla tute; lela thai jeatar, kaste avel romni le šeavehkă te stăpînohkă, sar phendeas o Rai.”
52 Kana ašundea o robo le Avraamohkă lengă divanuri, šudeape le mosa kai phuw angla o Rai.
53 Thai o robo ankaladea butea rupune, butea sumnakune, çoale, kai dea le kai Rebeka; dea i le kolavrăn butea kuči lakă phrallehkă thai lakă dakă.
54 Pala kodea, xale thai pille, o thai le manuši kai sas lesa, thai sute. Dădroboitu kana uštile, o robo phendea: „Mekăn ma te amboldau ka muro stăpîno.”
55 O phrall thai e dei la šeati phendine: „E šei te mai ašel varesar čiro amença, kam deši des: pala kodea, daštil te jealtar.”
56 O phendea: „Na atărdearăn ma, kana o Dell dea ma izbîndimos ande muro phirimos; mekăn ma te telearau, thai te jeautar ka muro stăpîno.”
57 Atunčeara on phendine: „Te akharas la šeia, thai te pušas la.”
58 Akhardine la Rebeka, thai pušlela: „Kames te telearăs le manušesa kadalesa?” „E, kamau”, phendea oi.
59 Thai mukline pehka phea la Rebeka te jealtar la doikasa pesti, le robosa thai le manušença le Avraamohkă.
60 Dinedumadămišto la Rebeka, thai phende: „O, amari phei, te arăsăs e dei a miiendi thai deše miiendi, thai tiri sămînça te stăpînil pal četăçi te dušmaiengă!”
61 E Rebeka uštili, pehkă kanditoreança, thai ankăste pe le kămile, thai găline pala o manuši kodoa. O robo lea la Rebeka thai teleardea.
62 O Isak amboldelas pe katai xaing „Laxai-Roi,” kă bešelas ando čem kataravelodes.
63 Andek reat, kana o Isak ankăstosas te phirăl pehkă po kîmpo, vazdea le iakha, thai dikhlea; thai dikta kă avenas varesar kămile.
64 E Rebeka vazdea i oi le iakha, dikhlea le Isakos, thai dea pe tele pai kămila.
65 Thai phendea le robohkă: „Kon sî o manuši kadoa kai avel angla amende poa kîmpo?” O robo phendea: „Sî o stăpîno muŕo!” Atunčeara oi lea pehko dikhlo thai thodea pe peste.
66 O robo phendea le Isakohkă sa le divanuri kai kărdeasas le.
67 O Isak nigărdea la Rebeka, ande çăra pehka dati la Sarati; lea la Rebeka, thai oi sas lesti romni, thai o kambleala. Kadea o sas lošalo o Isak anda o xasardimos pehka dako.