Sfârșitul potopului
1 Dumnezeu Și-a adus aminte de Noe, de toate viețuitoarele și de toate vitele care erau cu el în corabie și Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, și apele s-au potolit. 2 Izvoarele adâncului și stăvilarele cerurilor au fost închise și ploaia din cer a fost oprită. 3 Apele au scăzut de pe fața pământului, scurgându-se și împuținându-se și, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micșorat. 4 În luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munții Ararat. 5 Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munților. 6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse. 7 A dat drumul unui corb care a ieșit, ducându-se și întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. 8 A dat drumul și unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe fața pământului. 9 Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-și pună piciorul și s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată fața pământului. Noe a întins mâna, l-a luat și l-a băgat la el în corabie. 10 A mai așteptat alte șapte zile și iarăși a dat drumul porumbelului din corabie. 11 Porumbelul s-a întors la el spre seară și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. 12 A mai așteptat alte șapte zile și a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13 În anul șase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat și iată că fața pământului se uscase. 14 În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.
Ieșirea lui Noe din corabie
15 Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe și i-a zis: 16 „Ieși din corabie, tu și nevastă-ta, fiii tăi și nevestele fiilor tăi cu tine! 17 Scoate afară împreună cu tine toate viețuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât și vitele și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mișune pe pământ, să crească și să se înmulțească pe pământ.” 18 Și Noe a ieșit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi. 19 Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mișcă pe pământ, după soiurile lor, au ieșit din corabie. 20 Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele curate și din toate păsările curate și a adus arderi-de-tot pe altar. 21 Domnul a mirosit un miros plăcut și Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinerețea lui, și nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. 22 Cât va fi pământul , nu vor înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!”
O gor le barăbrîšindehko.
1 O Dell andea Pehkă godi le Noiastar, thai sa le juvividimatăndar thai le gurumneango kai sas lesa ando bero; thai O Dell kărdea te phurdel khă bravall pe phuw, thai le paia atărdile.
2 Le xainga andral thai le zăgazuri le čerehkă sas phandade, thoa brîšind andoa čeri, sas atărdeardo.
3 Le paia šutile poa mui la phuwaeko, thavdindoi thai tidindoipe, pala ăkh šell thai panvardeši des, le paia çîknile.
4 Ando šon le eftango, ando des dešuefta le šonehko, o bero atărdilo pe le baŕbară le Araratohkă.
5 Le paia găline šutindoi pe ji ando šon o dešto.Ando šon o dešto, ando des anglal le šonehko, dičile le gora le barăbaŕăngo.
6 Pala štarvardeši des, o Noe pîtărdea o jeamo le berohko kai kărdeasas les.
7 Dea drom khă korbohkă, kai ankăsto, telearindoi thai amboldindoi pe parpale, ji kana šutile le paia pai phuw.
8 Dea drom i khă golumbohkă, kaste dikhăl te šutilino le paia poa mui la phuweako.
9 Ta o golumbo či arakhlea či ăkh than kai te thol pehko punŕo, thai amboldea pe leste ando bero, kă sas paia pe soa mui la phuweako. O Noe tinzosardea o vast, lea les, thai šutea les ando bero.
10 Mai ajukărdea aver efta des, thai pale dea drom le golumbos andoa bero.
11 O golumbo amboldilo leste karing e reat; thai ande lehko čioko sas khă patrin zăleno zetinosti phagli iekhatar.O Noe prinjeandea kadea kă le paia šutilesas pe phuw.
12 Mai ajukărdea aver efta des; thai dea drom le golumbohkă.Ta o golumbo na mai amboldi'lo leste.
13 Ando bărši šov šella thai iekh, ando anglal šon, ando des anglal le šonehko, le paia staxosaile pai phuw.O Noe vazdea o uluw le berohko: dikhlea, thai o mui la phuweako šutilosas.
14 Ando šon o duito, ando biši thai efta le šonehko, e puw sas šuti peste sa.
O Noe anklel anda o bero.
15 Atunčeara O Dell dea duma le Noiahkă, thai phendea lehkă:
16 „Ankli andoa bero, tu thai ti romni, te šave thai le romnea te šavengă kai sî tusa!
17 Ankalav avri andekhthan tusa sa le juvindimata sako modako kai sî tusa, kaditi le čiriklea sode i le gurumnea thai le jivine kai çîrdenpe pai phuw: te phirăn pe phuw, te bareon thai te buteon pe phuw.”
18 Thai o Noe ankăsto avri pehkă šavença, pehka romneasa thai le romneança lehkă šavengă.
19 Sa le juvindimata, sa le çîrditoarea, sa le čiriklea, sa so phirăl pe phuw, pala lendi moda, ankăstine andoa bero.
20 O Noe vazdea khă altari le Devllehkă; lea anda sa le juvindimata le uje thai anda sa le čiriklea le uje, thai andeaphabarimata dă sea po altari.
21 O Rai khanglea khă khanglimos čeailimahko; thai o Rai phendea ande Pehko illo: „Či mai daua arman e phuw, anda e doši le manušesti, kă le godimata andoa illo le manušehko nai laše ande lehko tărnimos; thai či mai malavauvaoa sa so sî juvindo, sar kărdem.
22 Sode avela e phuw, nai te atărdeola o thodimos thoa tidimos, o šill thai o tatimos, o milai thai o iwend, o des thai e reat!”