1 Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. 3 Pe când noi , fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.” 5 Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!” 6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, 7 El hotărăște din nou o zi: „Astăzi ”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” 8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare. 12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. 13 Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. 14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. 15 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. 16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.
1 Te las sama mišto, kă, kaditi čiro sode ašel andel pînŕă o šinaimos le šutimahko ande Lehko xodinimos, či iekh anda tumende te na uštel avindoi but palal.
2 Kă i amengă andea pe amengă khă ašundimos lašo sar i lengă; ta lengă o divano kai sas lengă dinoduma, či ajutisardea le khančesa, anda kă či arkhlea pateaimos ka kola kai ašunde les.
3 Ta kana ame, anda kă pateaiam, šoas ame ando „xodinimos,” pa sao dea duma O, kana phendea: „Solaxadem ande Mîŕî xoli kă či šona pe ande Muŕo xodinimos!” Barem kă le butea Lehkă sas kărdine isprăvime dă kata o kărdimos la lumeako.
4 Kă andekh than dea duma kadea poa des le eftango: „O Dell xodinisai'lo ando eftato des anda sal butea Pehkă.”
5 Thai koče sî pale phendino: „Či šona pe ande Muŕo xodinimos!”
6 Kadea, anda kă ašel kaste šon pe iekh ando xodinimos kadoa, thai anda kă kodolengă savengă vestisardea pe lengă anglal e laši vestea či šute pe ande leste, anda o biašundimos lengo,
7 O mothol pale khă des: „Ades, kana ašunen Lehko mui, na baŕarăn tumară ille!”
8 Kă, te dino le o Iosua o xodinimos, nahkă mai del duma o Dell pala kodea avră desăstar.
9 Ašel khă xodinimos sar kodoa le Savatohko anda o poporo le Devllehko.
10 Anda kă kon šol pe ande Lehko xodinimos, xodinil i o pehkă buteandar, sar xodinisai'lo o Dell le buteandar Pehkărăndar.
11 Te iuçîsaoas te šoas ame ando xodinimos kadoa, anda kaste khonikh te na perăl sa ande kodea pilda le biašundimasti.
12 Kă o Divano le Devllehko sî juvindo thai buteardo, mai šindimahko dă sar orsavi sabia duie šindimatănça: šol pe ji oče ta ulavel o dii le duxostar, le kuštika thai e măduxa, krisînil le atearimata thai le gîndurea le illehkă.
13 Či khă manuši nai bigarado angla Leste, ta sa sî nango thai bigarado anglal iakha Kodolehkă, savehko same kai same kărimahko.
14 Kadeadar, anda kă same khă Baro Rašai ašundino, kai nakhlo le čeruri – le Isusos, o Šeau le Devllehko – te ašas zurale ande amaro phendimos.
15 Kă nai ame khă Baro Rašai, kai te na fal Les mila anda amră kovlimata; ta iekh kai ande sal butea sas zumado sar i amende, ta bi bezexako.
16 Te pašuas pherde pateaimasa le skaminestar le xarohko, kaste las milla thai te arakhas xaro, anda kaste avas kandime koa čiro le avimahko.