1 Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, și nimeni nu ia aminte că din pricina răutății este luat cel neprihănit. 2 El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul lui. 3 „Dar voi apropiați-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânța preacurvarului și a curvei! 4 De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămânță a minciunii, 5 care se încălzește pentru idoli sub orice copac verde, care înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6 În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7 Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul ; tot acolo te sui să aduci jertfe. 8 Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor, căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul și faci legământ cu ei; îți place legătura cu ei și iei seama la semnul lor. 9 Te duci la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe și te pleci până la Locuința morților. 10 Obosești mergând și nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea. 11 Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine. 12 Dar acum îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi! 13 Și atunci să strigi și să te izbăvească mulțimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.” 14 Și El zice: „Croiți , croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu!” 15 Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16 Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care le-am făcut. 17 Din pricina păcatului lăcomiei lui M-am mâniat și l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18 I-am văzut căile, și totuși îl voi tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng împreună cu el. 19 Voi pune lauda pe buze: Pace, pace celui de departe și celui de aproape!”, zice Domnul. „Da , Eu îl voi tămădui! 20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. 21 Cei răi n-au pace ”, zice Dumnezeul meu.
1 Xasaol kukoa o bibezexalo, thai khanikahkă či falpe lehkă; jeantar le manuši dă mišto thai khonikh či lel godi kă anda o bibaxtalimos le nasulimahko sî lino kukoa o bibezexalo.
2 O šol pe pačeasa ande pesti groapa: kukoa kai phirăl po drom kukoa o orta, xodinil pe anade pehko thanoro.
3 „Ta tume, pašon orde šave la farmekătoareakă, sămînça le butkurvaresti thai la kurvati!
4 Kastar marăn tumengă tume khălimos? Pa kaste pîtrăn tume tumaro mui buflo, thai ankalaven e šib? Či san tume varesar šave la bezexakă, khă sămînça le xoxaimastii,
5 kai tatearăl oe andal idolea tala orsao kašt zăleno, kai delšuri pehkă šaven andel xarea tala le phaŕadimata le kotorăbaŕăngă?
6 Andel baŕ lustruime andal paioŕa sî e rig tiri le mandimasti, on sî ti bax; lengă šorăs lengă i jertfe pimahkă, thai nigrăs lengă pativa xabenehkă: „Dašti te avau Me biateardimahko kai buti kadea?
7 Pe khă baŕbaro učio thai vazdino kărăs teo thanoŕo; sa oče ankles te anes jertfe.
8 Thos teo pomenimos pala o udar, thai le opraimosleudarăngo; kă, dur Mandar, vazdes teo văluimos thai ankres ando pato, buflerăs teo thanoŕo, thai kărăs tukă phanglimos lença, čeaileol tu o phanglimos lença, thai les sama koa sămno lengo.
9 Jeas koa thagar zetinosa, butearăs te miresme, trades tukă traditorea dă dural, thai bandeos ji koa than le mullengo.
10 Ašadeos phirindoi, thai či phenes: „Atărdiuau!” Sa mai arakhăs zor ande teo vast: Anda kodea či peravel tu o tristomos.
11 Thai kastar lajasas, kastar darasas, ta či sanas Mangă pateamni, ta či andean tukă godi, thai či falea tu Mandar? Thai Me ašau, thai dă sar but čiro: anda kodea či daras tu Mandar.
12 Ta akana daua tu po mui o bibezexalimos, thai le kărdimata tiră či kandena tu!
13 Thai atunčeara te çîpis, thai te skăpil tu o butimos te idolengo! Kă lela le e bravall saoŕăn, khă phurdimos vazdelale. Ta kukoa kai pateal ande Mande mandinila o čem, thai stăpînila o baŕbaro Muŕo kukoa o sfînto.”
14 Thai O phenel: „Šinen, šinen drom, lašarăn o drom, len orsao lopînzîmos andoa drom Mîŕă poporohko!
15 Kă kadea delduma Kukoa But Baro, savehko than sî vešniko thai savehko Anau sî sfînto. „Me bešau andel thana le opră thai ande sfinçnia; ta sîm le manušesa le linčeardesa thai meklinotelal, kaste ušteavau le duxurea meklinetelal, thai te muršarau le ille le linčearde.
16 Či kamau te xama andel vekurea, čina či te nikrau khă xolli biatărdimahko, kana angla Mande perăn ando zalimos le duxuri, thai le duxurea kai kărdem le.
17 Andai doši la bezexati le xîrpalimastii lesti, xolleailem thai maladem Les, garadi Lem, ando xollearimos Muŕo, thai kukoa o vazdino phirdea i mai but pel droma lehkă illehkă.
18 Dikhlem lehkă droma, thai sa varesar sastearaua les; phiravaua les, thai răzgăiua les, les thai kolen kai roven andekhthan lesa.
19 Thoaua o lăudimos pel ušt: „Pačea, pačea kolehkă dă dural thai kolehkă dă pašal! – phenel o Rai – E Me sastearaua les!
20 Ta kola le jungale sî sar e marea e phuteardi, kai našti ujearăl pe, thai saveakă paia šuden avri čikh thai čikh.”
21 „Kola le nasulimahkă nai le pačea” phenel o Dell muŕo.