Isaia în slujbă
1 În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2 Serafimii stăteau deasupra Lui și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3 Strigau unul la altul și ziceau: „Sfânt , sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” 4 Și se zguduiau ușorii ușii de glasul care răsuna și casa s-a umplut de fum. 5 Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!” 6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar . 7 Mi-a atins gura cu el și a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!” 8 Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi ?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” 9 El a zis atunci: „Du-te și spune poporului acestuia: ‘Întruna veți auzi , și nu veți înțelege; întruna veți vedea, și nu veți pricepe!’ 10 Împietrește inima acestui popor, fă-l tare de urechi și astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine și să nu fie tămăduit.” 11 Și eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetățile pustii și lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case și țara va fi pustiită de tot; 12 până va îndepărta Domnul pe oameni și țara va ajunge o mare pustie. 13 Și chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fi nimiciți și ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul și stejarul își păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiați, tot așa o sămânță sfântă se va naște iarăși din poporul acesta.”
O Isaia ando kandimos.
1 Ando bărši le mullimahko le thagarehko Ozia, dikhlem le Raies bešlindoi pe khă skamin raimahko but učio, thai le podea Lehka raxameakă pherănas o Templo.
2 Le serafimea bešenas opral pa Leste, thai sas le sogoden po šou phaka: duiença garavenas pehko mui, duiença garavenas pehkă pînŕă, thai duiença xureanas.
3 Çîpinas iekh avrăste, thai phenenas: „Sfînto, sfînto, sfînto sî o Rai le oštirengo! Sai phuw sî pherdi Lehkă barimastar!”
4 Thai izdranas le pragurea le udarăhkă andoa mui kai ašundeolas pe thai o khăr pherdi'lo thuw.
5 Atunčeara phendem: „Au mandar! Sîm xasardo, kă sîm khă manuši uštença biujearde, bešeau ando maškar khă poporohko sa le uštença biujearde, thai dikhlem mîŕă iakhănça le Thagares, o Rai le oštirengo!”
6 Ta iekh andal serafimea xureai'lo karing mande khă angarăsa astardo ando vast, kai leasas les le kleašteosa poa altarii.
7 Azbadea muŕo mui lesa, thai phendea: „Dikta, azbadindoi pe o angar kadoa te uštendar, e bikris tiri sî dureardi thai e bezex tiri sî iertime!”
8 Ašundem o mui le Raiehko, pušlindoi: „Kas te tradau, thai kon jeala anda Amende?” Me demanglal: „Dikta ma, trade ma!”
9 O phendea atunčeara: „Jea thai phen le poporohkă kadalehkă: „Andeiekh sa ašunena thai či atearăna; andeiekh sa dikhăna, thai či prinjeanena!”
10 Baŕar o illo kadale poporohko, kărles zurallo kanendar, thai garav lehkă iakha kaste na dikhăl le iakhănça, te na ašunel le kanença, te na atearăl le illesa, te na amboldel pe Mande, thai te avel sasteardo.”
11 Thai me pušlem: „Ji kana, Raia?” O deanglal: „Ji kana ašena le četăçi pustii thai bi manušengo; ji kana či mai avela khonikh andel khăra, thai o čem ašela pusto dă sa;
12 Ji kana durearăla o Rai le manušen, thai o čem ašela khă marea pusto.
13 Thai orta o dešto rig te mai ašela anda le bešlitorea, avena xasardine i on ka pehko širo. Ta, pala sar o terebinrto thai o stejarii nikrăl pesti bučiuma anda o angluminos, kana sî šindine, sa kadea, khă sămînça sfînto kărdeola pe pale andoa poporo kadoa.”