1 M-am dezgustat de viață!
Voi da drum slobod plângerii mele,
voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2 Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!
Arată-mi pentru ce Te cerți cu mine!
3 Îți place să chinuiești,
să disprețuiești făptura mâinilor Tale,
în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi?
4 Oare ai ochi de carne,
sau vezi cum vede un om?
5 Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,
6 ca să cercetezi fărădelegea mea
și să cauți păcatul meu,
7 când știi bine că nu sunt vinovat
și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8 Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit,
ele m-au întocmit în întregime…
Și Tu să mă nimicești!
9 Adu-Ți aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul!
Și vrei din nou să mă prefaci în țărână?
10 Nu m-ai muls ca laptele?
Nu m-ai închegat ca brânza?
11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne,
m-ai țesut cu oase și vine;
12 mi-ai dat bunăvoința Ta și viața,
m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.
13 Iată totuși ce ascundeai în inima Ta,
iată, știu acum ce aveai de gând:
14 ca, dacă păcătuiesc, să mă pândești
și să nu-mi ierți fărădelegea.
15 Dacă sunt vinovat, vai de mine!
Dacă sunt nevinovat , nu îndrăznesc să-mi ridic capul,
sătul de rușine și cufundat în ticăloșia mea.
16 Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești ca un leu,
mă lovești cu lucruri de mirat,
17 Îmi pui înainte noi martori împotrivă,
Îți crește mânia împotriva mea
și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.
18 Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele?
O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!
19 Aș fi ca și cum n-aș fi fost,
și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!
20 Nu sunt zilele mele destul de puține?
Să mă lase dar, să plece de la mine și să răsuflu puțin
21 înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
22 în țara întunericului și a umbrei morții,
în țara negurii adânci,
unde domnesc umbra morții și neorânduiala
și unde lumina este ca întunericul!’”
1 Bizumade ma la čivavatar!
Dau drom slobodo mîŕă roimahkă,
daua duma ando kărtimos mîîră diiehko.
2 Me phenau le Devllehkă: „Na došar ma!
Sîkau mangă anda soste xas Tu mança!
3 Čeaileol Tu te tinuis,
te na dabadikhăs e făptura Te vastendi,
ando čiro so kărăs te străfeal Teo
lašimos pa o divano kolengo le jungalengo?
4 Ta sî tu iakha masăhkă,
or dikhăs sar dikhăl khă manuši?
5 Le des Tiră sî sar le des le manušehkă,
thai le bărši Tiră sar lehkă bărši,
6 kaste rodes e bikris mîŕî
thai te rodes mîŕî bezex,
7 kana jeanes mišto kă či sîm došallo,
thai kă khonikh našti skăpil ma anda Teo vast?
8 Te vast kărdine ma thai vazdine ma,
on kărdine ma peste sa…
Thai Tu te xasarăs ma!
9 An Tukă godi kă Tu kărdean ma sar e phuwgalbăno;
thai akana pale te paruves ma ande poši?
10 Či muljisardean ma sar o thud?
Či tegosardean ma sar khă tiral?
11 Xureadean ma morčeasa thai masăsa,
astardean ma kokalença thai vînença;
12 dean ma Teo laxšimos thai e čivava,
garadean ma le phurdimasa andoa kandimos thai o arakhaimos Tiro.
13 Dikta varesar so garavesas ande Teo illo,
dikta, jeanau akana, so sas tu ande godi:
14 kă, te bezexaraua, te les ma sama,
thai te na iertis muŕo bikrisînimos.
15 Kana sîm došallo, au mandar!
Kana sîm bidošallo, či zumavau te vazdau muŕo šero,
čeailo lajavestar thai spidino ando pîngărimos muŕo.
16 Thai kana zumavau te vazdau les,
phirăs pala ma sar khă leo,
malaves ma buteança mirazohkă,
17 Thos mangă anglal dui dikhlitorea pa mande,
bareol Ti xolli pa mande,
thai pherăs ma khă butimasa bibahtalimança.
18 Anda soste ankaladean ma andoa păŕ mîŕa deiako?
O, te mullino, thai iakh te na dikhlino ma!
19 Sahkă avaua i sar nahkă avau,
thai andoa păŕ mîŕa dako sahkă
nakhau ando thanlemullimahko!
20 Nai mîŕî des dîstul dă xançî?
Te mekăl ma kadea, te jealtar
mandar, thai te phurdau xançî,
21 anglal te jeautar, kaste na mai amboldau ma,
22 ando čem le tunerikohko thai la
ušaleatar le mullimasti,
ando čem kalimahko andră,
kai rail e ušal le mullimasti thai o bilašarimos,
thai kai e lumina sî sar o tuneriko!”