Iov deznădăjduit
1 Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș
și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
2 Cum suspină robul după umbră,
cum își așteaptă muncitorul plata,
3 așa am eu parte de luni de durere ,
și partea mea sunt nopți de suferință.
4 Mă culc și zic:
‘Când mă voi scula ?
Când se va sfârși noaptea?’
Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
5 Trupul mi se acoperă cu viermi și cu o coajă pământoasă,
pielea-mi crapă și se desface.
6 Zilele mele zboară mai iuți decât suveica țesătorului,
se duc și nu mai am nicio nădejde!
7 Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8 Ochiul care mă privește nu mă va mai privi;
ochiul Tău mă va căuta și nu voi mai fi.
9 Cum se risipește norul și trece,
așa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuința morților!
10 Nu se va mai întoarce în casa lui
și nu-și va mai cunoaște locul în care locuia.
11 De aceea nu-mi voi ține gura,
ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,
mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu.
12 Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare,
de-ai pus strajă în jurul meu?
13 Când zic: ‘Patul mă va ușura,
culcușul îmi va alina durerile’,
14 atunci mă înspăimânți prin vise,
mă îngrozești prin vedenii.
15 Ah, aș vrea mai bine gâtuirea,
mai bine moartea decât aceste oase!
16 Le disprețuiesc !… Nu voi trăi în veci…
Lasă-mă , căci doar o suflare mi-i viața !
17 Ce este omul ca să-Ți pese atât de mult de el,
ca să iei seama la el,
18 să-l cercetezi în toate diminețile
și să-l încerci în toate clipele?
19 Când vei înceta odată să mă privești?
Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
20 Dacă am păcătuit, ce pot să-Ți fac, Păzitorul oamenilor?
Pentru ce m-ai pus țintă săgeților Tale,
de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
21 Pentru ce nu-mi ierți păcatul
și pentru ce nu-mi uiți fărădelegea?
Căci voi adormi în țărână
și, când mă vei căuta, nu voi mai fi!”
O Iov biajukărdimahko.
1 E bax le manušesti pe phuw sî sar kha kătanati,
thai le des lehkă sî sar khă butearăsti koa des.
2 Sar rovel o robo palai ušal,
sar ajukrăl o buteari pehko potindimos,
3 kadea sî ma i man rig šonendar dukhaimahkă,
thai rig mîŕî sî reatea dukhadimahkă.
4 Sovau, thai phenau:
„Kana ušteaua?
Kana avela o gor la reateako?”
Thai čeailiuau kovleardimatăndar ji kana phaŕadeol o des.
5 O stato pherdeol mangă terme
thai kha koajasa phuwikani,
e morči phaŕol mangă thai pîtărdeol.
6 Ledes mîŕă xurean mai iekhatar sar
e suveika le astarimtoresti,
jeantar thai manai ma či khă ajukărimos!
7 An Tukă godi, Devlla,
kă e čivava mîŕî sî dăsar khă phurdimos!
Le iakha mîŕă či mai dikhăna o baxtalimos.
8 E iakh, kai dikhăl ma, či mai dikhăla ma;
ti iakh rodela ma, thai či mai avaua.
9 Sar phaŕadeol o noro thai nakhăl,
kadea či mai uštela kukoa kai del pe
tele ando Than le mullengo!
10 Či mai amboldela pe ande pehko khăr,
či mai prinjeanela o than ande sao bešelas.
11 Anda kodea nikraua muŕo mui,
thai daua duma ando biujimos mîŕă illehko,
rovaua ando kărtimos mîŕă duxohko.
12 Ta khă marea sîm me, or khă xala mareati,
ta thodean straja angla mande?
13 Kana phenau: „O pato lesnila ma,
o than potolila le dukha,”
14 atunči daraves ma andel sune,
daraves ma andal vedenii.
15 Au! Sahkă kamau mai mišto tidimoskoŕatar,
mai mišto o mullimos dă sar kadala kokala!
16 Či dabadikhau le! … či traiua andel veakuri…
Mekh ma, kă dăsar khă phurdimos sî mîŕî čivava!
17 So sî o manuši, kaste fal Tu kaditi dă but lestar,
kaste les sama lestar,
18 te rodes les ande sako droboimata,
thai te zumaves les ande sako le leakuri?
19 Kana atărdeosa ăkdata te dikhăs ma?
kana desa mekăsa ma te nakhavau muŕo čiungar?
20 Kana bezexardem, so dašti te kărau
Tukă, Arakhaitorii le manušengo?
Anda soste thodean ma çînta le săjeçăngă Tirăngă,
ta arăslem khă pharimos anda mande orta?
21 Anda soste či iertis muŕo bezex,
Thai anda soste či bîstrăs mîŕî bikris?
Kă sovaua ande phuw,
thai kana rodesa ma, či mai avaua!”