Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Știu bine că este așa.
Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă ar voi să se certe cu El,
din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
4 Ale Lui sunt înțelepciunea și atotputernicia:
cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5 El mută deodată munții
și-i răstoarnă în mânia Sa.
6 Zguduie pământul din temelia lui,
de i se clatină stâlpii.
7 Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;
și ține stelele sub pecetea Lui.
8 Numai El întinde cerurile
și umblă pe înălțimile mării.
9 El a făcut Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Ralițele
și stelele din ținuturile de miazăzi.
10 El face lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
11 Iată , El trece pe lângă mine, și nu-L văd,
Se duce, și nu-L zăresc.
12 Dacă apucă El, cine-L va opri?
Cine-I va zice: ‘Ce faci?’
13 Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;
sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei .
14 Și eu cum să-I răspund?
Ce cuvinte să aleg?
15 Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde.
Nu pot decât să mă rog judecătorului.
16 Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,
tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –
17 El, care mă izbește ca într-o furtună,
care îmi înmulțește fără pricină rănile,
18 care nu mă lasă să răsuflu,
mă satură de amărăciune.
19 Să alerg la putere? El este atotputernic.
La dreptate? Cine mă va apăra?
20 Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi
și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
21 Nevinovat! Sunt, dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.
22 Ce-mi pasă la urma urmei?
Căci îndrăznesc s-o spun:
El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.
23 Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!
Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24 Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;
El acoperă ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?
25 Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător;
fug fără să fi văzut fericirea;
26 trec ca și corăbiile cele iuți,
ca vulturul care se repede asupra prăzii.
27 Dacă zic: ‘Vreau să-mi uit suferințele,
să-mi las întristarea și să fiu voios’,
28 sunt îngrozit de toate durerile mele.
Știu că nu mă vei scoate nevinovat .
29 Și dacă voi fi judecat vinovat,
pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă m-aș spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aș curăți mâinile cu leșie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi până și hainele de mine!
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
și să mergem împreună la judecată.
33 Nici nu este vreun mijlocitor între noi,
care să-și pună mâna peste noi amândoi.
34 Să-Și tragă însă varga de deasupra mea
și să nu mă mai tulbure spaima Lui.
35 Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.
Altfel, nu sunt stăpân pe mine.
O dimosanglal le Iovohko.
1 O Iov lea o divano thai phendea:
2 „Jeanau mišto kă sî kadea.
Thai sar daštila o manuši te ankalavel pehkă čeačimos angla o Dell?
3 Te kamena te xan pe Lesa,
andakh mia butea naština te denanglal ka iekh korkoŕo.
4 Lehko sî o xaraimos, thai o asazurallimos;
kon daštila te kontril pe Lesa bi te avel došaldo?
5 O mutil andakhdata le baŕbară,
thai delemuial ande Pesti xolli.
6 Izdravel e phuw anda e temelia lati,
ta mištin lakă tille.
7 Mothol le khamehkă, thai o kham či mai lulludearăl;
thai nikrăl le čeraia tala Lesti bokolli.
8 Dăsar O tinzol le čerurii,
thai phirăl pel učimata la mareakă.
9 O kărdea o Riši o baro, o lučeafăro la reateako thai le Raliçelea,
thai le čeraia anda le phuwea kataravelodes.
10 O kărăl butea bară thai biatearimahkă,
šukarimata bi dindimahkă.
11 Dikta, O nakhăl paša mande, thai či dikhau Les,
jealtar, thai či dikau Les.
12 Kana azbal O, kon dašti atărdeară Les?
Kon phenela Lehkă: „So kărăs?”
13 O Dell či ambolde Pesti xolli;
tala Leste bandeon sal nikărditorea le barimahkă.
14 Thai me sar te dau Les anglal?
Save divanuri te alosarau?
15 Orta te avela ma čeačimos, či daua Les anglal.
Našti dă sar te rudi ma le krisînitorehkă.
16 Thai orta te ašunela ma kana akharau Les,
sa našti te pateau kă ašundea muŕo mui;
17 O, kai šudel ma sar ande khă bravallbrîšindesti,
kai butearăl bi došako mîŕă anglunimata,
18 kai či mekăl ma te phurdau,
čeailearăl ma kărtimastar.
19 Te prastau kai zor? O sî aseazurallo.
Koa čeačimos? Kon nikărăla ma?
20 Orsode čeačimos avela ma, o mui muŕo došavela ma;
thai orsode dă bidošalo avaua, O sîkavela ma sar došalo.
21 Bidošalo! Sîm; ta či nikrau kai čivava, či dabadikhau mîŕî čivava.
22 So fal ma kai urma la urmati?
Kă, zumavau te phenau:
O mudarăl koles le bidošales sar i koles le došales.
23 Thai kana o šukni anelas iekhatar o mullimos! …
Ta O asal le zumaimatăndar kolehkă le bidošalehkă.
24 E phuw sî dini andel vast kolehkă bikrisako;
O garavel le iakha le krisînitorengă; te na O, apo kon aver?
25 Le des mîŕă prasten mai iekhatar sar khă prastaitorii;
našen bi te dikhlino o baxtalimos;
26 nakhăn sar i le beruri kola le iuçîmahkă,
sar o vulturo kai šudel pe poa xamos.
27 Kana phenau: „Kamau te bîstrau mîŕă dukhaimata,
te mekau o tristomos, thai te avau voioso,”
28 sîm darano dă sal dukha mîŕă.
Jeanau kă či ankalavesa ma bidošallo.
29 Thai kana avaua krisînime došallo,
anda soste te mai kărau buti dă ivea?
30 Orta te xalavauas ma iwesa,
orta te ujerau mîŕă vast lăšiasa,
31 Tu sa spidesa ma ande čikh,
ta skîrbona pe i le çoale mandar!
32 Kă O nai khă manuši sar mande,
kaste dau Les anglal,
thai te jeas andekh than kai kris.
33 Čina či nai vokh maškaitorii ande amende,
kai te tho pehko vast pa amende lidui.
34 Te çîrdel Pesti ŕai opral pa mande,
thai te na mai biujarăl ma Lesti dar.
35 Atunčeara daua duma thai či mai daraua Lestar.
Kadeadar, či sîm stăpîno pe mande.