A doua înmulțire a pâinilor
1 În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod și n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: 2 „Mi-e milă de norodul acesta, căci iată că de trei zile stau lângă Mine și n-au ce mânca. 3 Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.” 4 Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceștia aici, într-un loc pustiu?” 5 „Câte pâini aveți?” , i-a întrebat Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei. 6 Atunci a poruncit norodului să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, și ei le-au împărțit norodului. 7 Mai aveau și câțiva peștișori, și Isus, după ce i-a binecuvântat , a poruncit să-i împartă și pe aceia. 8 Au mâncat și s-au săturat și au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri. 9 Erau aproape patru mii de inși. În urmă, Isus le-a dat drumul.
Aluatul fariseilor
10 Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11 Fariseii au venit deodată și au început o ceartă de vorbe cu Isus. Și, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. 12 Isus a suspinat adânc în duhul Său și a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.” 13 Apoi i-a lăsat și a intrat iarăși în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. 14 Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei, în corabie, n-aveau decât o pâine. 15 Isus le dădea în grijă și le zicea: „Luați seama, să vă păziți bine de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!” 16 Ucenicii se gândeau și ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini .” 17 Isus a înțeles lucrul acesta și le-a zis: „Pentru ce vă gândiți că n-aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18 Aveți ochi și nu vedeți? Aveți urechi și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc? 19 Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. 20 „Și când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?” „Șapte”, I-au răspuns ei. 21 Și El le-a zis: „Tot nu înțelegeți?”
Vindecarea unui orb la Betsaida
22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus a luat pe orb de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24 El s-a uitat și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.” 25 Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite țintă și, când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit. 26 Atunci, Isus l-a trimis acasă și i-a zis: „Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat.”
Mărturisirea lui Petru
27 Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28 Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Unul din proroci.” 29 „Dar voi” , i-a întrebat El, „cine ziceți că sunt Eu?” „Tu ești Hristosul!” I-a răspuns Petru. 30 Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
Isus vestește patimile și moartea Sa
31 Atunci a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învieze. 32 Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. 33 Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” 34 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 35 Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui. 36 Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 38 Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.”
O duito butimos le manŕăngo.
1 Ande le des kodola, anda kă tideasaspe pale but norodo, thai nas so xan, o Isus akhardea Pehkă jenen, thai phendea lengă:
2 „Fal Ma nasul andoa norodo kadoa; kă dikta dă trin des bešen paša Mande, thai nai le so te xan.
3 Kana daua le drom khără bokhale, sî te zalin bokhatar po drom, anda kă iekh anda lende avile dă dural.”
4 Le jene dine Les anglal: „Sar daštila varekon te čeailearăl manŕăsa le manušen kadalen, koče ande pustia?
5 „Sode manŕă sî tume?” pušlea le o Isus. „Efta”, dine les anglal on.
6 Atunčeara mothodea le norodohkă te bešel pe phuw, lea kola le efta manŕă; thai, pala so naisardea le Devllehkă, phaglea le thai dea le ăl jenengă te xulaven le; thai on xuladele koa norodo.
7 Mai sas le i varesar mašoŕă: thai o Isus, pala so deadumadămišto, mothodea te xulavenle i kodolen.
8 Xaline thai čeailile; thai vazdine efta košuri, pherde le ašlimatănça katal prušuka.
9 Sas paše štar mii jene. Pala kodea o Isus deale drom.
O xumer le Fariseiengo.
10 O Isus šutea pe iekhatar ando bero Pehkă jenença, thai avilo ande le riga la Dalmanuteiakă.
11 Le Fariseia avile andakhdata, thai line te aven le khă xoli orbendi le Isusosa; thai, kaste thon Les koa zumaimos, mangline Lehkă khă sămno andoa čeri.
12 O Isus çîrdea ande pehko diiandră ande Pehko duxo, thai phendea: „Anda soste mangăl o neamo kadoa khă sămno? Čeačes phenau tumengă kă kadalehkă neamohkă či delalespe či khă sămno.”
13 Pala kodea muklea le, thai ankăsto pale ando bero, kaste nakhăl ande kolaver rig.
14 Le jene bîstărdesas te len manŕo.
15 O Isus delas le ande grija, thai phenelas lengă: „Len sama, te arakhăn tume mišto le xumerăstar le Fariseiengothai le xumerăstar le Irodoskărăstar!”
16 Le jene denas pe godi thai phenenas maškar lende: „Anda kă nai ame manŕo.”
17 O Isus ateardea e buti kadea, thai phendea lengă: „Anda soste den tume godi kă nai tume manŕo? Sa či prinjeanen thai sa či atearăn? Sî tume o ill baŕuno?
18 Sî tume iakha, thai či dikhăn? Sî tume kan, thai či ašunen? Thai či anen tumegă godi khančestar?
19 Kana phaglem kola panji manŕă ka kukola panji mii murši, sode košuri pherde prušuka vazdean?” „Dešudui”, dine Les anglal on.
20 „Thai kana phaglem kola efta manŕă ka le štar mii murši, sode paporniç pherde prušukănça vazdean?” „Efta”, dine Les anglal on.
21 Thai O phendea lengă: Sa či atearăn?”
O sasterimos khă koŕăhko ande Betsaida.
22 Avile ande Betsaida; andine koa Isus khă koŕăs, thai rudisarde Les te azbadeol lestar.
23 O Isus lea le koŕăs vastestar, thai ankaldea les avri andoa gau; pala kodea thodea lehkă čiungar pel iakha, thai thodea Pehkă vast pa leste, thai pušlea les: „Dikhăs vareso?”
24 O dikhlea, thai phendea: „Dikhau varesar manuši kai phirăn, ta fal pe mangă sar varesar kašt.”
25 O Isus thodea lehkă pale le vast pel iakha; phendea lehkă te dikhăl orta; thai kana dikhlea, sas sasteardo, thai dikhlea sa le butea mišto.
26 Atunči o Isus tradea les khără, thai phendea lehkă: „Te na šos tu ando gau, thai či te na phenes varekahkă vareso ando gau.”
O Phendimos le Petrohko.
27 O Isus teleardea Pehkă jenença ande le gava la Čezareiakă le Filiposti. Po drom thodea lengă kakoa pušlimos: „Kon phenen le manuši kă sîm Me?”
28 On dine Les anglal: „O Ioan o Bolditorii; aver: o Ilia; aver: Iekh andal prooročea.”
29 „Ta tume”, pušlea le O, „kon phenen kă sîm Me?” „Tu san o Kristoso!”, dea les anglal o Petro.
30 O Isus mothodea lengă zuralimasa te na phenen khanikahkă e buti kadea pa Leste.
O Isus vestil le kazne thai o mullimos Pehko.
31 Atunčeara lea te sîkavele kă o Šeau le manušehko trăbul te kăznil but, te avel nelinosamatar le phurăndar, le rašandar le mai barăndar thai le zakonarendar, te avel mudardo, thai pala trin des te juvindil.
32 Phenelas lengă le butea kadala angla lende. O Petro lea Les rigate thai lea te xalpe Lesa.
33 Ta o Isus amboldi'lo thai dikhlea pe Pehkă jene, xaleape le Petrosa, thai phendea lehkă: „Pala Mande, Bengîna! Anda kă tu či des tu godi kal butea le Devllehkă, ta kal butea le manušengă.”
34 Pala kodea akhardea Peste le norodos andekhthan Pehkă jenença, thai phendea lengă: „Kana kamel varekon te avel pala Mande, te šudelpe orta pestar, te lel pehko trušul, thai te avel pala Mande.
35 Kă orkon kamela te skăpil pesti čivava, xasarălala; ta orkon xasarăla pesti čivava anda Mîŕî doši thai anda e LašiVestea, skăpilala.
36 Thai so valoso sî khă manušes te avel lesti sai lumea, kana xasarăl pehko duxo?
37 Or so dela khă manuši ando paruglimos pehkă duxohko?
38 Anda kă orkon lajaola Mandar thai Mîŕă divanurendar, ande kadoa neamo preakurvari thai bezexalo, lajeala i o Šeau le manušehko, kana avela ande slava Pehkă Daddesti andekhthan le sfîntone înjerença.”