PSALMUL 137
1 Pe malurile râurilor Babilonului,
ședeam jos și plângeam
când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ținutul acela
ne atârnaserăm harpele.
3 Căci, acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări
și asupritorii noștri ne cereau bucurie zicând:
„Cântați-ne câteva din cântările Sionului!”
4 Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime,
să-și uite dreapta mea destoinicia ei!
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele!
7 Adu-Ți aminte, Doamne, de copiii Edomului,
care, în ziua nenorocirii Ierusalimului,
ziceau: „Radeți-l, radeți-l
din temelii!”
8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii ,
ferice de cine-ți va întoarce la fel
răul pe care ni l-ai făcut!
9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi
și-i va zdrobi de stâncă!
O PSALMO 137.
1 Pel riga le nanilašengo le Babilonohkă,
bešeaoas tele thai rovaoas,
kana anasas amengă godi le Sionostar.
2 Andel sălčii anda kodola phuwea
phangleamas amră xarfe.
3 Kă oče, amară zuralimatahkă manuši mangănas amengă dilabaimata,
Thai le zuralimatorea amară mangănas amengă bukurimasa, phendindoi:
„Dilaban amengă varesar andal dilabaimata le Sionohkă!”
4 Sar te dilabas ame le dilabaimata le Raiehkă
pe khă phuw străino?
5 Te bîstraua tu, Ierusalimona,
te bîstrăl muŕo čeačiovast te bîstrăl pehko kărimos!
6 Te astardeol mîŕî šib le taloiestar,
te na anaua mangă godi tutar,
te na kăraua andoa Ierusalimo o pleai mîŕă bukurimahko!
7 An Tukă godi, Raia, le šeavendar le Edomohkărăndar,
kai ando des, le bibaxtalimahko le Ierusalimohko, phenenas:
„Randen le, randen le andal temelii!”
8 Au! Šei le Babilionosti, šinadi le pustiimahkă,
baxtalo kolestar kai amboldela tukă
sa kadea o nasul kai kărdean amengă les!
9 Baxtalo kon astarăla te gloaten,
thai linčearăla le tala o kotorlebaŕăhko!