1 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2 Și am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui și care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul și marea, 3 zicând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” 4 Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel. 5 Din seminția lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiți; din seminția lui Ruben, douăsprezece mii; din seminția lui Gad, douăsprezece mii; 6 din seminția lui Așer, douăsprezece mii; din seminția lui Neftali, douăsprezece mii; din seminția lui Manase, douăsprezece mii; 7 din seminția lui Simeon, douăsprezece mii; din seminția lui Levi, douăsprezece mii; din seminția lui Isahar, douăsprezece mii; 8 din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminția lui Iosif, douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiți. 9 După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, 10 și strigau cu glas tare și ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!” 11 Și toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pământ în fața scaunului de domnie și s-au închinat lui Dumnezeu 12 și au zis : „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria în vecii vecilor! Amin.” 13 Și unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: „Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt oare? Și de unde au venit?” 14 „Doamne”, i-am răspuns eu, „tu știi.” Și el mi-a zis: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. 15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui. 16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. 17 Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor , îi va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.”
1 Pala kodea dikhlem štar înjerea, kai bešenas ande pînŕănde ande kola štar kolturi la phuweakă. On nikrănas kola štar bravallea la phuweakă, kaste na phurden braval pe phuw, či pe marea, či pe vokh kašt.
2 Thai dikhlem aver înjero, kai anklelas karin katar luludearălo kham, thai saves sas les e pečetea le Devllesti kolesti le juvindesti. O çîpilas muiesa zuralo ka kola štar înjerea, savengă sasas lengă dino ăkh čiro te dukhaven e phuw thai e marea,
3 phendindoi: „Na dukhaven e phuw, či e marea, či le kašt, ji kana či thoasa e pečetea po čikat le kanditorengo amară Devllehko!”
4 Thai ašundem o dindimos kolengo kai sas pečetluime: ăkh šell thai štarvardeši thai štar mii, anda sal semençii le šavengă le Israelohkă.
5 Andai semençia le Iudasti, dešudui mii sas pečetluime; andai semençia le Rubenosi, dešudui mii, andai semençia le Gadosti, dešudui mii;
6 andai semençia le Ašerost, dešudui mii; andai semençia le Neftalosti, dešudui mii; andai semençia le Manasosti, dešudui mii;
7 andai semençia le Simeonosti, dešudui mii; andai semençia le Levesti, dešudui mii; andai semençia le Isxarosti, dešudui mii;
8 andai semençia le Zabulonosti, dešudui mii; andai semençia le Iosifosti, dešudui mii; andai semençia le Beneaminosti, dešudui mii, sas pečetluime.
9 Pala kodea dikhlem, thai dikta kă sas khă bari gloata, kai našti dinelasla khonikh, anda orsao neamo, anda orsavi semençia, anda orsao norodo thai anda orsavi šib, kai bešenas ande pînŕănde angloa skamin le raimahko thai angloa Bakrišo, xureadine andel çoale le parne, raiança finikohkă andel vast;
10 thai çîpinas muiesa zuralo, thai phenenas: „O skăpimos sî le Devllehko amarăhko, kai bešel po skamin le raimahko, thai le Bakrišehko!”
11 Thai sa le înjerea bešenas dineroata angloa skamin le raimahko, dineroata le phurăn thai dineroata kolengă štar juwindimata juvinde. Thai šude pe le mosa pe phuw angloa skamin le raimahko, thai rudisaile angloa Dell,
12 thai phendine: „Amin.” „Le Devllesti amarăsti te avel o lăudimos, e slava, o godimos, le naismata, e pativ, e zor thai o zuralimos, andel veakurea le veakureng Amin.”
13 Thai iekh andal phură lea o divano, thai phendea mangă: „Kadala kai sî xureade andel çoale le parne, ta kon sî? Thai katar aviline?”
14 „Raia”, dem les anglal me,” Tu jeanes.” Thai o phendea mangă: „Kadala aven andoa kăsnimos o baro; on xaladine pehkă çoale, thai parnearde le ando rat le Bakrišehko.
15 Anda kodea bešen on angloa skamin le raimahkole Devllehko, thai kanden Les desă thai reate ando Templo Lehko. Kukoa kai bešel po skamin le raimahko, tinzosarăla pa lende Pesti çăra.
16 Či mai avela lengă bokh, či mai avela lengă truši; či mai phabarăla le či o kham, či vo khă aver phabarimos.
17 Kă o Bakrišo, kai bešel ando maškar le skaminehko le raimahko, avela o Bakreari lengo, nigrăla le kal xainga le paiehkă la čivavakă, thai o Dell khosăla orsavi iasf anda lengă iakha.”