1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam ? 2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” 4 Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; 5 pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit , credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. 6 Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. 7 „Ferice ”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! 8 Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!” 9 Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire”. 10 Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11 Apoi, a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta 12 și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.
Moștenirea vine prin credință
13 În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință. 14 Căci , dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică și făgăduința este nimicită, 15 pentru că Legea aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16 De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin har , și pentru ca făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17 după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morții și care cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa va fi sămânța ta.” 19 Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20 El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21 deplin încredințat că El ce făgăduiește poate să și împlinească. 22 De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”. 23 Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”, 24 ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25 care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.
1 Ta so phenasa kă leam, andoa zoralimos lehko, amaro phuropapo o Avraamo?
2 Ta kana o Avraamo sas dindo bibezexalo andal kărimata, sî les sosa te lăudil pe, ta na angloa Dell.
3 Kă so phenel o LillleDevllehko? „O Avraamo pateaia le Devlles, thai kadea dindea pe lehkă sar bibezexalimos.”
4 Ta, kolehkă kai kărăl buti, o potindimos kai del pe lehkă dinel pe na ka ăkh xaro, ta ka sar vareso unjilo;
5 ta kana, kolehkă kai či kărăl buti, thai pateal ande Kukoa so dinel le bezexales bibezexalo, o pateaimos kai les sî les, sî lehkă dindo sar khăbibezexalimos.
6 Sa kadea, i o Davido delanau baxtalo le manušes kodoles, kai o Dell, bi kărimatăngo, dine les bibezexalo.
7 „Baxtalo”, phenel o, „kolendar kai lengă jungalimata sî iertime, thai savengă bezexa sî garade!
8 Baxtalo le manušestar, savehkă či nikrăl lehkă o Rai ande sama e bezex!”
9 O baxtalimos kadoa sî numai anda kukola xšindine roata or i anda kukola bišindine roata? Kă phenasas kă le Avraamohko o pateaimos „sas lehkă dindo sar bibezexalimos.”
10 Ta sar sas lehkă dindo? Palal, or anglal le šindimastar lehko roata? Na kana sas šindo roata, ta kana sas bišindo roata.
11 Pala kodea lea sar sămno o šindimos roata, sar ăkh pečetea kodole bibezexalimahko, kai deasas pe lehkă andoa pateaimos, kana sas bišindo roata.Thai kadea, anda kaste avel o dadd sa kolengo kai patean, barem kă nai šinde roata; ta, kadea, te dinel pe i lengă o bibezexalimos kadoa;
12 thai anda kaste avel i o daddd kolengo šinde roata, kadea kolengo kai, na numai kă sî šindine roata, thai i ušteaven pe urma le pateaimasti kodolesti, kai sas amară daddes le Avraamos kana nas šindo roata.
O mandimos avel andoa pateaimos.
13 Ande čeačimaste, o šinaimos kărdino le Avraamohkă or lehka seminçiakă, kă sai lumea avela lesti, nas kărdo po ortomos la Lejeako, ta po ortomos kodale bibezexalimasti, kai lel pe andoa pateaimos.
14 Kă, le mandimatorea sî kukola kai nikărăn la Lejeatar, o pateaimos sî întaină, thoa šinaimos sî rimome;
15 anda kă e Lejea anel xolli; thai kai nai khă lejea, oče nai či ušteaimos lejeako.
16 Anda kodea le manditorea sî kukola kai kărdeon andoa pateaimos, anda kaste aven andoa xaro, thai anda o šinaimos te avel čeačiumni anda sa e sămînça le Avraamosti: na numai anda e sămînça kutea kai sî tala e Lejea, ta i andai sămînça kutea kai sî la o pateaimos le Avraamohko, o dadd amaro saoŕăngo,
17 pala sar sî ramome: „Thodem tu te aves o dadd mai butengă neamuri.” O, kadea, sî o dadd amaro angloa Dell, ande sao pateaiam, kai juvindil le mullen, thai kai akharăl le butea kai nai, sar i kana avena.
18 Ajukărindoi pa orsao ajukărimos, o pateaia, thai kadea arăslo o dadd mai bute neamurengo, pala sar phendeasas pe lehkă: „Kadea avela e sămînça tiri.”
19 Thai, anda kă nas šuko ando pateaimos, o či dikhlea ka pehko stato, kai sas phureardo, – sas les paše ăkh šell bărši, – či kă e Sara naštilas te mai aven la šeave.
20 O či dea parpale kata o šinaimos le Devllehko, ando bipateaimos, ta, zureardo ande pehko pateaimos, dea slava le Devlles,
21 pherdo pateaimos kă O so šinavel, daštil i te kărăl.
22 Anda kodea o pateaimos kadoa „sas lehkă dindo sar bibezexalimos.”
23 Ta na numai anda leste sî ramome kă „sas lehkă dindo sar bibezexalimos:”
24 ta sî ramome i anda amende, savengă sa kadea samengă dindo, amengă kolengă kai pateas ande Kukoa kai juvindisardea andal mulle le Isus Kristosos, o Rai amaro,
25 kai sas dino anda amară bezexa, thai juvindisardea kă samas dinde bibezexale.