1 Eu intru în grădina mea, soro mireaso,
îmi culeg smirna cu miresmele mele,
îmi mănânc fagurele de miere cu mierea mea,
îmi beau vinul cu laptele meu… –
Mâncați, prieteni ,
beți și îmbătați-vă de dragoste! –
2 Adormisem, dar inima îmi veghea…
Este glasul preaiubitului meu, care bate :
„Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito!
Căci capul îmi este plin de rouă,
cârlionții îmi sunt plini de picurii nopții.” –
3 „Mi-am scos haina. Cum să mă îmbrac iarăși?
Mi-am spălat picioarele. Cum să le murdăresc iarăși?”
4 Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului
și mi-a fost milă de el atunci.
5 M-am sculat să deschid iubitului meu,
în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă
și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă
pe mânerul zăvorului.
6 Am deschis iubitului meu,
dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut.
Înnebuneam când îmi vorbea.
L-am căutat , dar nu l-am găsit;
l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
7 Păzitorii care dau ocol cetății m-au întâlnit,
m-au bătut, m-au rănit;
mi-au luat marama străjerii de pe ziduri.
8 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiți pe iubitul meu,
ce-i veți spune?… Că sunt bolnavă de dragoste! –
9 Ce are iubitul tău mai mult decât altul,
o, cea mai frumoasă dintre femei?
Ce are iubitul tău mai mult decât altul,
de ne rogi așa de fierbinte? –
10 Iubitul meu este alb și rumen,
deosebindu-se din zece mii.
11 Capul lui este o cunună de aur curat,
pletele lui ca niște valuri sunt negre cum e corbul.
12 Ochii lui sunt ca niște porumbei pe marginea izvoarelor,
scăldați în lapte și odihnindu-se în fața lui plină.
13 Obrajii lui sunt ca niște straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare;
buzele lui sunt niște crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.
14 Mâinile lui sunt niște inele de aur, ferecate cu pietre de crisolit;
trupul lui este un chip de fildeș lustruit, acoperit cu pietre de safir;
15 picioarele lui sunt niște stâlpi de marmură albă, așezați pe niște temelii de aur curat.
Înfățișarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.
16 Cerul gurii lui este numai dulceață și toată ființa lui este plină de farmec.
Așa este iubitul meu, așa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –
1 Me šoama ande mîŕî bar, phene, tărnie,
tidau e smirna mîŕă mirezmença,
xau o stupo le avdinehko mîŕă avdinesa,
peau e moll mîŕă thudesa… –
Xan, amal, pen thai mateon kamblimastar! –
2 Sutemas, ta o illo sas ušteado…
sî o mui mîŕă kamblimenehko kai marăl:
„Pîtăr mangă, phene, kuči, golumbo, bibezexalio!
Kă o šero sî mangă pherdo iasfčeareati,
le zbîrlea sî mangă pherde le piteaimatar la reateakă.” –
3 „Šudem mîŕî raxami, sar te xureava ma pale?
Xaladem mîŕă pînŕă: sar te melarau le pale?
4 Ta o kamblino muŕo šutea o vast pai xîv le drugosti,
thai falea ma nasul lestar atunčea.
5 Uštilem te pîtrau mîŕă kamblimenehkă,
ando čiro kai pa mîŕă vast pitealas Eesmirna,
thai pa mîŕă naia pitealas e mai
alosardi smirna pe le mînere le drugohkă.
6 Pîtărdem mîŕă kamblimenehkă;
ta o kamblino muŕo teleardeasas, Kărdilosas bidikhlo.
Čealadiuas, kana delas mangă duma.
Rodem les, ta či arakhlem les;
dem mui pe leste, ta či deamaanglal.
7 Le pîndarea kai den roata e četatea arakhle ma;
marde ma, dukhade ma;
line muŕo dikhlo le străji pal zîdurea.
8 Rudi tume phabarimasa, šeia le Ierusalimohkă, te arakhăna mîŕă kamblmenes,
so phena lehkă?… Kă sîm nasfali kamblimatastar! –
9 So sî te kamblimenes mai but dă sar aver,
o, kutea e mai šukar maškar le juwleango?
So sî te kamblimenes mai but dă sar aver,
ta rudis ame kadea iagasa? –
10 O kamblno muŕo sî parno thai lollo,
anklindoi anda deši mii.
11 O šero lehko sî khă kununa sumnakui uji,
le le ball lehkă sî sar varesar valuri, sî kale sar o korbo.
12 Le iakha lehkă sî sar varesar gulumbea pe rig le isvoarăndi,
naiarde ando thud, thai xodindoi pe ande lehko mui o pherdo.
13 Le bučii lehkă sî sar varesar thodimata mirezmengă, ande save bareon straturi sungaimahkă;
le ušt lehkă sî sar varesar krinea, anda savi thawdel e mai alosardi smirna.
14 Le vast lehkă sî varesar angrustea sumnakune,
thodine andel baŕ le xrisolitohkă;
o stato lehko sî khă tipo fildešohko lustruime, garado andel baŕ le safirohkă;
15 le pînŕă lehkă sî sar varesar tille marmorakă parne, thodine pe varesar temelii sumnakahkă ujehkă.
O dičimos lehko sî sar o Libano, fal khă tărno alosardo sar le čedrea.
16 O taloi lehko sî dăsar guglimos thai sa lestii fiinça sî pherdi drabarimos.
Kadea sî muŕo kamblino, kadea sî o kučii muŕo, šeia le Ierusalimohkă! –