1 O, de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele mamei mele!
Când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta
și nimeni nu m-ar ține de rău.
2 Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele;
ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin mirositor,
must din rodiile mele.
3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu
și dreapta lui să mă îmbrățișeze! –
4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului,
nu stârniți, nu treziți dragostea
până nu vine ea. –
5 Cine este aceea care se suie din pustie
rezemată de iubitul ei și zicând:
„Te-am trezit sub măr;
acolo te-a născut mamă-ta,
acolo te-a născut și te-a făcut ea”? –
6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău;
căci dragostea este tare ca moartea,
și gelozia este neînduplecată ca Locuința morților;
jarul ei este jar de foc,
o flacără a Domnului.
7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,
și râurile n-ar putea s-o înece;
de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,
tot n-ar avea decât dispreț. –
8 Avem o soră micuță ,
care n-are încă țâțe.
Ce vom face cu sora noastră
în ziua când îi vor veni pețitorii?
9 Dacă este zid,
vom zidi niște zimți de argint pe ea;
dar dacă este ușă,
o vom închide cu o scândură de cedru. –
10 Eu sunt un zid și țâțele mele sunt ca niște turnuri;
în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon;
a închiriat-o unor păzitori
și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu.
Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli,
și două sute fie ale celor ce păzesc rodul! –
13 Tu, care locuiești în grădini,
niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău:
binevoiește și fă-mă să-l aud! –
14 Vino repede, iubitule,
ca o căprioară sau ca puiul de cerb
pe munții plini de mirozne!
1 Of! te avino muŕo phral, kai pilea kal čiučea mîŕa dakă!
Kana te arakhlino tu ande uliça, sahkă čiumidau tu,
thai khonikh nahkă nikrăl ma dă nasul.
2 Sahkă lau tu thai sahkă anau tu koa khăr mîŕa deiako;
oi sîkavela ma te dau tu te pes moll khandimasti, musto anda mîŕă rodii.
3 O vast lehko o bičeačio te avel tala muŕo šero,
thai čeači lesti te tidel ma ande angali! –
4 Rudi tume, iagasa, šeia le Ierusalimohkă,
na mištisarăn, na ušteaven o kamblimos, ji kana avel o.
5 Kon sî kodea, kai anklel andai pustia, meklini pe pehko
kamblino thai phendindoi: „Ušteadem tu talai phabelin;
oče kărdea tu ti dei, oče kărdea tu, thai kărdea tu oi.” –
6 Tho ma sar khă paftala pe teo illo, sar khă paftala pe teo vast;
kă o kamblimos sî mai zuralo sar o merimos,
thai jelozia sî biatărdimasti sar o than le mullengo;
o jego lako sî khă jego iagako, khă para le Raiesti.
7 Le paia kola le bară našti mudarăn o kamblimos,
thai le nanilašuri naština te tasaven les;
te dela o manuši sa le mandimata anda lehko khăr anda o kamblimos,
Sa nahkă aveles dăsar bidikhlimos.
8 Same khă phei çînorî, kai nai la înkă či čiučea.
So kărasa amara pheiasa ando des kana avena lakă le peçitorea?
9 Kana sî zîdo, vazdasa varesar zîmça rupune pa leste;
ta kana sî udar, phandavasa les kha phaleasa čedrosti. –
10 Me sîm zîdo, thai le čiučea mîŕă sî sar varesar turnuri;
andel iakha lehkă sîmas sar iekh kai arakhlea e pačea.
11 O Solomono sas les khă răz ando Baal-Xamono;
Dea la ka uni pîndarea;
thai sako iekh trăbulas te anel andoa rodo lako ăkh mia siklea rupune.
12 E răz mîŕî, kai sî mîŕî, me arakhau la. Nikăr tukă, Solomonona,
kola ăkh mia sikli, thai dui šella te aven kolengă kai pîndin o rodo! –
13 Tu, kai bešes andel barea,
varesar amalea bandearăn o kan ka teo mui:
mištokam thai mekh ma te ašunau les! –
14 Avta iekhatar, kamblimena, kă khă busneorîvăšesti
or sar o puio le čerbohko pel baŕlebară pherde mirozne!