Propovăduirea lui Pavel
1 Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. 2 Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit. 3 Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur. 4 Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, 5 pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Înțelepciunea creștină
6 Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți este o înțelepciune , dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți. 7 Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, 8 și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11 În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa , nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. 13 Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. 14 Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește. 15 Omul duhovnicesc , dimpotrivă, poate să judece totul și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. 16 Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.
1 Fraților, și eu, când am venit la voi, n-am venit vestindu-vă taina lui Dumnezeu printr-o vorbire sau înțelepciune aleasă, 2 căci am hotărât să nu știu nimic între voi decât pe Isus Cristos și pe El răstignit. 3 Eu am venit la voi neputincios, temător și având mari emoții, 4 iar vorbirea și predicarea mea nu stăteau în cuvintele convingătoare ale înțelepciunii, ci în dovada Duhului și a puterii, 5 astfel încât credința voastră să nu fie întemeiată pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Înțelepciunea care vine prin Duhul
6 Totuși, noi vorbim despre o înțelepciune printre cei desăvârșiți, dar nu a veacului acestuia, nici a conducătorilor acestui veac, care sunt nimiciți, 7 ci vorbim despre înțelepciunea lui Dumnezeu, cea ținută ascunsă într-o taină, pe care Dumnezeu a hotărât-o dinainte spre gloria noastră, înaintea veacurilor, 8 și pe care niciunul dintre conducătorii acestui veac n-a cunoscut-o, pentru că, dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul gloriei. 9 Dar, așa cum este scris:
„Lucruri pe care niciun ochi nu le-a văzut
și nicio ureche nu le-a auzit,
iar la inima omului n-au ajuns –
așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu
celor ce-L iubesc“ .
10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul. Căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11 Într-adevăr, cine cunoaște lucrurile omului, dacă nu duhul omului, care este în el? Tot astfel, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Însă noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul de la Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile ce ne-au fost dăruite de Dumnezeu. 13 Și vorbim despre ele nu prin cuvinte învățate cu ajutorul înțelepciunii omenești, ci prin cuvinte învățate cu ajutorul Duhului, explicând lucrurile spirituale pentru cei spirituali. 14 Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nu le poate înțelege, pentru că ele sunt judecate spiritual. 15 Cel spiritual însă judecă toate lucrurile, iar el nu este judecat de nimeni. 16 Căci
„Cine a cunoscut gândul Domnului,
ca să-L poată sfătui?“
Noi însă avem gândul lui Cristos.