Înmulțirea untdelemnului
1 O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei și să-i facă robi.” 2 Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.” 3 Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toți vecinii tăi, vase goale, și nu cere puține. 4 Când te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase și pune deoparte pe cele pline.” 5 Atunci, ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele și ea turna din untdelemn în ele. 6 Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Și n-a mai curs untdelemn. 7 Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne vei trăi tu și fiii tăi.”
Fiul sunamitei
8 Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem . Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. 9 Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10 Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi.” 11 Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo. 12 El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o și ea a venit înaintea lui. 13 Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: ‘Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?’” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu.” 14 Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu și bărbatul ei este bătrân.” 15 Și el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o și ea a venit la ușă. 16 Elisei i-a zis: „La anul , pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu.” Și ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!” 17 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. 18 Copilul s-a făcut mare. Și, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători, 19 a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!” 20 Slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază și apoi a murit. 21 Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea și a ieșit. 22 A chemat pe bărbatul ei și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu și apoi mă voi întoarce.” 23 Și el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!” 24 Apoi a pus șaua pe măgăriță și a zis slujitorului său: „Mână și pleacă, să nu oprești pe drum decât când ți-oi spune.” 25 Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea! 26 Acum, aleargă dar înaintea ei și spune-i: ‘Ești bine? Bărbatul tău și copilul sunt bine?’” Ea a răspuns: „Bine.” 27 Și, cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut.” 28 Atunci, ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: ‘Nu mă amăgi’?” 29 Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți mijlocul, ia toiagul meu în mână și pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate și, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe fața copilului.” 30 Mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și el s-a sculat și a mers după ea. 31 Ghehazi le-o luase înainte și pusese toiagul pe fața copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simțire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta și a zis: „Copilul nu s-a trezit.” 32 Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. 33 Elisei a intrat și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. 34 S-a suit și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui și s-a întins peste el. Și trupul copilului s-a încălzit. 35 Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori și a deschis ochii. 36 Elisei a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheamă pe sunamită.” Ghehazi a chemat-o și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!” 37 Ea s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Și și-a luat fiul și a ieșit afară.
Moartea în oală
38 Elisei s-a întors la Ghilgal , și în țară bântuia o foamete . Pe când fiii prorocilor ședeau înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!” 39 Unul din ei a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubete sălbatice, până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. 40 Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!” Și n-au putut să mănânce. 41 Elisei a zis: „Luați făină!” A aruncat făină în oală și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce!” Și nu mai era nimic vătămător în oală.
Cele douăzeci de pâini de orz
42 A venit un om din Baal-Șalișa . A adus pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâini de orz și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce!” 43 Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau din ele la o sută de inși?” Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: ‘Vor mânca, și va mai rămâne.’” 44 Atunci le-a pus pâinile înainte și au mâncat și le-a mai și rămas, după cuvântul Domnului.
Înmulțirea uleiului văduvei
1 O femeie dintre soțiile fiilor profeților i s-a plâns lui Elisei, zicând:
‒ Slujitorul tău, soțul meu, a murit și tu știi că slujitorul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei și să-i facă sclavii lui.
2 Elisei a întrebat-o:
‒ Ce aș putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta?
Ea a răspuns:
‒ Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, decât un vas cu ulei.
3 Elisei a zis:
‒ Du-te și cere vase de la toți vecinii tăi. Cere vase goale, și să nu fie puține. 4 Când te vei întoarce, încuie ușa după tine și după fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare dintre aceste vase și, când vor fi pline, pune-le deoparte.
5 Atunci a plecat și a încuiat ușa după ea și după fiii săi. Ei apropiau vasele și ea turna ulei în ele.
6 Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său:
‒ Mai adu-mi un vas.
El i-a răspuns:
‒ Nu mai este niciunul.
Atunci uleiul a încetat să mai curgă .
7 După aceea s-a dus și i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta . El i-a zis: „Du-te, vinde uleiul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu și fiii tăi“.
Învierea fiului șunamitei
8 Într-o zi, Elisei trecea prin Șunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Și, ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce. 9 Ea i-a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10 Să facem, te rog, pe acoperiș o cameră mică, cu pereți, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo oricând va veni la noi“.
11 Într-o zi, când Elisei s-a întors, a intrat în camera de sus și s-a culcat acolo. 12 Apoi i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe șunamita aceasta!“. Ghehazi a chemat-o și ea a stat înaintea lui. 13 Elisei i-a zis lui Ghehazi : „Spune-i, te rog: «Iată că tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce am putea să-ți răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului armatei?»“. Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu“ .
14 Elisei a zis:
‒ Ce putem face pentru ea?
Ghehazi a răspuns:
‒ Ei bine, ea nu are niciun fiu, iar soțul ei este bătrân.
15 Elisei a zis:
‒ Cheam-o!
El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.
16 Elisei a zis:
‒ La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu.
Ea a zis:
‒ Nu, stăpânul meu! Să n-o minți pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!
17 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, așa cum i-a zis Elisei.
18 Și copilul s-a făcut mare. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, la secerători, 19 copilul i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“. Atunci tatăl i-a zis unui slujitor: „Du-l la mama lui!“. 20 Acesta l-a ridicat și l-a dus la mama lui. Copilul a stat pe genunchii ei până la amiază și apoi a murit. 21 Atunci, ea s-a dus sus în cameră și l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa după ea și a ieșit.
22 L-a chemat pe soțul său și i-a zis:
‒ Trimite-mi, te rog, pe unul dintre slujitori și o măgăriță, ca să mă duc repede până la omul lui Dumnezeu și apoi să mă întorc.
23 Dar el a întrebat-o:
‒ De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, și nici Sabat.
Ea a răspuns:
‒ Stai liniștit!
24 Și, după ce a pus șaua pe măgăriță, a zis slujitorului ei: „Mână și pleacă! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!“. 25 Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Iată! Aceasta-i șunamita! 26 Acum, aleargă, te rog, ca s-o întâmpini, și întreab-o dacă îi merge bine, ei, soțului ei și copilului ei“. Ea i-a răspuns: „Totul este bine!“.
27 După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi-a spus“. 28 Ea a zis: „Am cerut eu oare un fiu stăpânului meu? Nu ți-am spus eu să nu mă amăgești?“.
29 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Înfășoară-ți brâul în jurul mijlocului, ia toiagul meu în mână și fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluți și, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să așezi toiagul meu pe fața băiatului“. 30 Dar mama băiatului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“. El s-a ridicat și a urmat-o.
31 Ghehazi s-a dus înainte, a așezat toiagul pe fața băiatului, dar el n-a scos niciun sunet și n-a dat niciun semn de viață. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei și i-a zis: „Băiatul nu s-a trezit“.
32 Când a ajuns Elisei la casa femeii, iată că băiatul era mort, culcat pe patul lui. 33 Elisei a intrat, a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. 34 Apoi a urcat în camera de sus și s-a întins peste copil, punându-și gura lui pe gura acestuia, ochii lui pe ochii acestuia și mâinile lui pe mâinile acestuia. Când s-a întins peste el, trupul copilului s-a încălzit. 35 Elisei s-a întors și s-a plimbat prin casă, încoace și încolo, apoi a urcat din nou și s-a întins peste copil . Atunci, băiatul a strănutat de șapte ori și și-a deschis ochii. 36 Elisei l-a chemat pe Ghehazi și i-a zis: „Cheam-o pe șunamită!“. Și el a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ridică-ți fiul!“. 37 Ea a intrat și a căzut la picioarele lui, plecându-se până la pământ. Apoi și-a ridicat fiul și a ieșit.
Dregerea mâncării otrăvite
38 Elisei s-a întors la Ghilgal. În țară era foamete. În timp ce fiii profeților ședeau în fața lui, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe ciorbă pentru profeți“. 39 Unul dintre ei a ieșit în câmp pentru a aduna ierburi și a găsit o viță sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până și-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat și i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu știa ce sunt. 40 Apoi au dat oamenilor să le mănânce.
Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat și au zis:
‒ Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!
Și n-au putut să mănânce din ea.
41 Elisei a zis:
‒ Aduceți făină.
El a aruncat făină în oală și a zis:
‒ Turnați ciorbă pentru oameni ca să mănânce.
Și n-a mai fost nimic otrăvitor în oală.
Înmulțirea pâinii
42 A venit un om din Baal-Șalișa, aducând omului lui Dumnezeu hrană: douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade, și spice proaspete într-un sac.
Elisei a zis:
‒ Dă-le oamenilor să mănânce.
43 Dar slujitorul său a zis:
‒ Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?
Elisei a zis:
‒ Dă-le oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: „Vor mânca și va mai și rămâne!“.
44 Atunci le-a pus pâine înainte, iar ei au mâncat și le-a mai și rămas, după Cuvântul Domnului.