Foametea de trei ani
1 Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ținut trei ani. David a întrebat pe Domnul, și Domnul a zis: „Din pricina lui Saul și a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniți este foametea aceasta.” 2 Împăratul a chemat pe gabaoniți să le vorbească. (Gabaoniții nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților; copiii lui Israel se legaseră față de ei cu un jurământ, și totuși Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru copiii lui Israel și Iuda.) 3 David a zis gabaoniților: „Ce pot face eu pentru voi și cu ce să fac ispășire, ca să binecuvântați moștenirea Domnului?” 4 Gabaoniții i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nici nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Și împăratul a zis: „Ce voiți dar să vă fac?” 5 Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit și își pusese de gând să ne nimicească, pentru ca să ne facă să pierim din tot ținutul lui Israel, 6 să ni se dea șapte bărbați din fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.” Și împăratul a zis: „Vi-i voi da.” 7 Împăratul a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David și Ionatan, fiul lui Saul. 8 Dar împăratul a luat pe cei doi fii pe care-i născuse lui Saul Rițpa , fata lui Aiia, și anume: Armoni și Mefiboșet, și pe cei cinci fii pe care-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai; 9 i-a dat în mâinile gabaoniților, care i-au spânzurat pe munte, înaintea Domnului. Toți cei șapte au pierit împreună; au fost omorâți în cele dintâi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor. 10 Rițpa , fata lui Aiia, a luat un sac și l-a întins sub ea, peste stâncă, de la începutul seceratului până când a căzut peste ei ploaie din cer, și a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei și fiarele câmpului, în timpul nopții. 11 Au înștiințat pe David despre ce făcuse Rițpa, fata lui Aiia, țiitoarea lui Saul. 12 Și David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan de la locuitorii din Iabesul Galaadului , care le luaseră din piața Bet-Șan, unde îi spânzuraseră filistenii când au bătut pe Saul la Ghilboa. 13 A luat de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan și s-au strâns și oasele celor ce fuseseră spânzurați. 14 Au îngropat oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan în țara lui Beniamin, la Țela , în mormântul lui Chis, tatăl lui Saul. Și au făcut tot ce poruncise împăratul.
După aceea, Dumnezeu a fost potolit față de țară.
Războiul împotriva filistenilor
15 Filistenii au pornit iarăși cu război împotriva lui Israel. David s-a coborât cu slujitorii lui și a luptat împotriva filistenilor. David era obosit. 16 Și Ișbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliță în greutate de trei sute de sicli de aramă și era încins cu o sabie nouă. 17 Abișai, fiul Țeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci, oamenii lui David i-au jurat zicând: „Să nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel.” 18 După aceea, a mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Atunci, Sibecai , Hușatitul, a omorât pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa. 19 A mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim din Betleem, a omorât pe Goliat din Gat, care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul de țesut. 20 A mai fost o bătălie la Gat . Acolo era un om de statură înaltă, care avea șase degete la fiecare mână și la fiecare picior, în total douăzeci și patru, și care se trăgea tot din Rafa. 21 El a batjocorit pe Israel, și Ionatan, fiul lui Șimea , fratele lui David, l-a omorât. 22 Acești patru oameni erau copiii lui Rafa născuți la Gat. Au pierit uciși de mâna lui David și de mâna slujitorilor lui.
Răzbunarea ghivoniților
1 Pe vremea lui David a fost o foamete de trei ani la rând. David a căutat fața Domnului, și Domnul i-a zis: „Este din cauza lui Saul și a Casei lui sângeroase, deoarece i-a omorât pe ghivoniți“. 2 Regele i-a chemat pe ghivoniți și le-a vorbit. (Ghivoniții nu erau dintre fiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților. Fiii lui Israel făcuseră un jurământ față de ei, însă Saul, în râvna lui pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda, încercase să-i nimicească).
3 David i-a întrebat pe ghivoniți:
‒ Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aș putea să fac ispășire ca să binecuvântați moștenirea Domnului?
4 Ghivoniții i-au răspuns:
‒ Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la familia sa. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.
Atunci el i-a întrebat:
‒ Ce-mi cereți să fac pentru voi?
5 Ei i-au răspuns regelui:
‒ Fiindcă bărbatul acesta ne-a distrus și plănuise să fim nimiciți, astfel încât să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel, 6 să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să-i spânzurăm înaintea Domnului, în Ghiva lui Saul, alesul Domnului.
Regele a zis:
‒ Vi-i voi da.
7 Regele l-a cruțat însă pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului făcut înaintea Domnului între el și Ionatan, fiul lui Saul. 8 I-a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii pe care Rițpa, fata lui Aia, i-i născuse lui Saul, precum și pe cei cinci fii pe care Merab, fata lui Saul, i-i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul, 9 și i-a dat în mâinile ghivoniților. Aceștia i-au spânzurat înaintea Domnului, pe un deal. Toți cei șapte au murit împreună, fiind uciși în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului.
10 Rițpa, fata lui Aia, a luat un sac și l-a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a căzut ploaie din cer peste ei, ea n-a lăsat păsările cerului să se așeze pe ei în timpul zilei și nici vietățile câmpului să se atingă de ei în timpul nopții. 11 Când i s-a spus lui David ce făcea Rițpa, fata lui Aia, țiitoarea lui Saul, 12 acesta s-a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeșului Ghiladului (aceștia le furaseră din piața Bet-Șanului, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au ucis pe Saul la Ghilboa). 13 A adus de acolo osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan și au fost adunate, de asemenea, și oasele celor care fuseseră spânzurați. 14 Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Țela, în mormântul tatălui său, Chiș. Și au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu S-a lăsat înduplecat cu privire la țară.
Bătălii împotriva filistenilor
(1 Cron. 20:4-8)15 Între filisteni și Israel a avut loc o nouă bătălie. David a coborât împreună cu slujitorii lui și au luptat împotriva filistenilor. David era epuizat. 16 Ișbi-Benob, unul dintre urmașii lui Rafa, care avea o suliță cu vârful de bronz în greutate de trei sute de șecheli și care avea o sabie nouă, și-a pus în gând să-l omoare pe David. 17 În ajutorul lui David a venit însă Abișai, fiul Țeruiei, care l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci, oamenii lui David i-au jurat, zicând: „Nu vei mai ieși cu noi la război, ca să nu stingi lumina lui Israel“.
18 După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Atunci hușatitul Sibecai l-a ucis pe Saf, unul dintre urmașii lui Rafa. 19 În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim, l-a ucis pe Goliat ghititul, care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul unui țesător. 20 S-a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaș, care avea câte șase degete la ambele mâini și la ambele picioare – douăzeci și patru în total. Și acesta era un urmaș al lui Rafa. 21 El l-a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David, l-a ucis. 22 Aceștia patru i s-au născut lui Rafa în Gat. Ei au fost omorâți de David și de slujitorii săi.