1 În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltșațar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire . El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta și a priceput vedenia. 2 În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. 3 N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin și nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. 4 În a douăzeci și patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel (Tigru). 5 Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in și încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. 6 Trupul lui era ca o piatră de crisolit , fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc, dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită și glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. 7 Eu, Daniel, am văzut singur vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși au fost apucați de o mare spaimă și au luat-o la fugă ca să se ascundă! 8 Eu am rămas singur și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat , culoarea mi s-a schimbat , fața mi s-a sluțit și am pierdut orice vlagă. 9 Am auzit glasul cuvintelor lui și, pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pământ. 10 Și iată că o mână m-a atins și m-a așezat tremurând pe genunchii și mâinile mele. 11 Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit și scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ți le voi spune acum și stai în picioare în locul unde ești, căci acum sunt trimis la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. 12 El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ți-ai pus inima ca să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! 13 Dar căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile, și iată că Mihail , una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor și am ieșit biruitor acolo, lângă împărații Persiei. 14 Acum vin să-ți fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi , căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.” 15 Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pământ și am tăcut. 16 Și iată că cineva care avea înfățișarea copiilor oamenilor s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit și am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază și am pierdut orice putere! 17 Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit și nu mai am nici suflare!” 18 Atunci, cel ce avea înfățișarea unui om m-a atins din nou și m-a întărit. 19 Apoi mi-a zis : „Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!” Și, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri și am zis: „Vorbește, domnul meu, căci m-ai întărit.” 20 El mi-a zis: „Știi pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei și, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! 21 Dar vreau să-ți fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail .
Revelația cu privire la vecinii lui Israel
1 În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltșațar. Cuvântul este adevărat și este cu privire la un mare război. El a priceput cuvântul, înțelegerea acestuia venindu-i printr-o vedenie.
2 „În acele zile eu, Daniel, jeleam de trei săptămâni. 3 Nu am mâncat bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, și nu m-am uns deloc, până nu s-au împlinit cele trei săptămâni.
4 În ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care este Hiddekel. 5 Mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in. Brâul din jurul mijlocului lui era din aur de Ufaz. 6 Trupul lui era asemenea crisolitului, fața lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torțele de foc, brațele și picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulțimii.
7 Numai eu, Daniel, am văzut vedenia. Bărbații care erau cu mine nu au văzut-o, însă au fost cuprinși de o frică atât de mare, încât au luat-o la fugă pentru a se ascunde. 8 Astfel am fost lăsat singur, privind această mare vedenie. Puterea m-a părăsit, culoarea feței mi s-a schimbat ca la un mort și am rămas fără vlagă. 9 Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leșinat cu fața la pământ.
10 Atunci o mână m-a atins și m-a așezat pe genunchii și pe mâinile mele tremurânde.
11 El mi-a zis:
‒ Daniel, om de mare preț, încearcă să înțelegi cuvintele pe care ți le voi spune! Stai în picioare, căci acum am fost trimis la tine!
Când mi-a vorbit astfel, m-am ridicat tremurând.
12 Apoi mi-a zis:
‒ Nu te teme, Daniel, căci cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care te-ai hotărât în inima ta să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău. Cuvintele tale au fost auzite și tocmai datorită lor am venit eu acum. 13 Dar căpetenia împărăției Persiei mi s-a împotrivit timp de douăzeci și una de zile, dar iată că Mihail, una dintre căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, căci fusesem lăsat acolo, cu împărații Persiei. 14 Acum am venit să te învăț cu privire la ceea ce se va întâmpla cu poporul tău în zilele de pe urmă, căci vedenia se referă tot la acele zile.
15 În timp ce îmi spunea cuvintele acestea, mi-am plecat fruntea la pământ și am rămas mut. 16 Dar iată că cineva, care era la înfățișare ca un fiu al omului, mi-a atins buzele.
Atunci mi-am deschis gura, am vorbit și i-am zis celui ce stătea înaintea mea:
‒ Stăpâne, vedenia aceasta m-a umplut de groază și am rămas fără putere. 17 Cum ar putea slujitorul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m-a părăsit și abia mai am suflare.
18 Atunci cel care avea înfățișarea ca a unui om m-a atins din nou și m-a întărit.
19 El mi-a zis:
‒ Nu te teme, om de mare preț! Pace ție! Fii tare! Fii puternic!
În timp ce vorbea cu mine, am simțit cum mă întăresc și i-am zis:
‒ Vorbește, stăpâne, căci m-ai întărit!
20 El m-a întrebat:
‒ Știi de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva căpeteniei Persiei, iar, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Iavanului. 21 Dar înainte îți voi spune ce este scris în Cartea Adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail, căpetenia voastră.