Iosif se face cunoscut fraților săi
1 Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Și a strigat: „Scoateți afară pe toată lumea.” Și n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraților săi. 2 A izbucnit într-un plâns așa de tare, că l-au auzit egiptenii și casa lui Faraon. 3 Iosif a zis fraților săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?” Dar frații lui nu i-au putut răspunde, așa de încremeniți rămăseseră înaintea lui. 4 Iosif a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine.” Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vândut ca să fie dus în Egipt. 5 Acum, nu vă întristați și nu fiți mâhniți că m-ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6 Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în țară și încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriș. 7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânța vie în țară și ca să vă păstreze viața printr-o mare izbăvire. 8 Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui și cârmuitorul întregii țări a Egiptului. 9 Grăbiți-vă de vă suiți la tatăl meu și spuneți-i: ‘Așa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine și nu zăbovi! 10 Vei locui în ținutul Gosen și vei fi lângă mine, tu, fiii tăi și fiii fiilor tăi, oile tale și boii tăi și tot ce este al tău. 11 Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, și astfel nu vei pieri tu, casa ta și tot ce este al tău.»’ 12 Voi vedeți cu ochii voștri și fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc . 13 Istorisiți tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt și tot ce ați văzut și aduceți aici cât mai curând pe tatăl meu.” 14 El s-a aruncat de gâtul fratelui său Beniamin și a plâns, și Beniamin a plâns și el de gâtul lui. 15 A îmbrățișat, de asemenea, pe toți frații lui, plângând. După aceea, frații lui au stat de vorbă cu el.
Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor
16 S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit frații lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon și slujitorilor lui. 17 Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraților tăi: ‘Iată ce să faceți: Încărcați-vă dobitoacele și plecați în țara Canaanului, 18 luați pe tatăl vostru și familiile voastre și veniți la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mânca grăsimea țării.’ 19 Ai poruncă să le spui: ‘Așa să faceți! Luați-vă din țara Egiptului care pentru pruncii voștri și pentru nevestele voastre; aduceți pe tatăl vostru și veniți. 20 Să nu vă pară rău de ceea ce veți lăsa, căci tot ce este mai bun în țara Egiptului va fi pentru voi.’” 21 Fiii lui Israel au făcut așa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat și merinde pentru drum. 22 Le-a dat la toți haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint și cinci haine de schimb . 23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt și zece măgărițe încărcate cu grâu, pâine și merinde, pentru ca să aibă pe drum. 24 Apoi a dat drumul fraților săi, care au plecat, și le-a zis: „Să nu vă certați pe drum.” 25 Ei au ieșit din Egipt și au ajuns în țara Canaanului, la tatăl lor Iacov. 26 Și i-au spus: „Iosif tot mai trăiește și chiar el cârmuiește toată țara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea . 27 Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif și a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat. 28 Și Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăiește! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.”
Iosif li se face cunoscut fraților săi
1 Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce stăteau lângă el și a strigat: „Să iasă toată lumea afară!“. Astfel, niciunul n-a rămas cu el atunci când Iosif s-a făcut cunoscut fraților săi. 2 Și Iosif a izbucnit în plâns. Atât egiptenii, cât și cei de la curtea lui Faraon au auzit despre lucrul acesta. 3 Iosif le-a zis fraților săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?“. Dar frații săi nu i-au putut răspunde, pentru că au rămas înmărmuriți înaintea sa. 4 Atunci Iosif le-a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine, vă rog!“. Ei s-au apropiat de el, iar el a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-ați vândut în Egipt! 5 Acum, să nu vă întristați și să nu vă mâniați pe voi înșivă pentru că m-ați vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viață. 6 Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ și vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara și nu se va secera, 7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămășiță pe pământ și pentru a vă salva viețile printr-o mare eliberare. 8 Așadar, nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu. El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân în toată casa lui și domnitor peste toată țara Egiptului. 9 Duceți-vă repede la tatăl meu și spuneți-i: «Așa vorbește fiul tău Iosif: ‘Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul. Vino la mine fără întârziere. 10 Vei locui în regiunea Goșen și vei fi aproape de mine, tu, copiii tăi, nepoții tăi, turmele tale, cirezile tale și tot ceea ce este al tău. 11 Acolo îți voi asigura hrana, căci mai sunt încă cinci ani de foamete, pentru ca să nu sărăcești tu, familia ta și tot ce este al tău’». 12 Iată, ochii voștri și ochii fratelui meu Beniamin văd că sunt chiar eu cel care vă vorbește. 13 Să-i spuneți tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt și despre tot ce ați văzut. Grăbiți-vă și veniți aici cu tatăl meu“.
14 Apoi l-a îmbrățișat pe fratele său Beniamin și a plâns, în timp ce Beniamin plângea și el pe umărul lui. 15 Iosif i-a sărutat pe toți frații săi și a plâns pe umerii lor. După aceea frații săi au vorbit cu el.
16 S-a auzit vestea, în palatul lui Faraon, că au venit frații lui Iosif. Lucrul acesta i-a plăcut lui Faraon și slujitorilor săi. 17 Faraon i-a zis lui Iosif: „Spune-le fraților tăi: «Să faceți astfel: încărcați-vă animalele și plecați. Duceți-vă în țara Canaanului, 18 luați-vă tatăl și familiile și veniți la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mânca grăsimea țării». 19 Ți se poruncește să le mai spui: «Faceți astfel: luați din țara Egiptului niște care pentru copiii și soțiile voastre, luați-l pe tatăl vostru și veniți. 20 Să nu vă pară rău de bunurile voastre, pentru că tot ce este mai bun în Egipt va fi al vostru»“.
21 Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon, și provizii pentru călătorie. 22 Fiecăruia i-a dat câte un rând de haine, dar lui Beniamin i-a dat trei sute de șecheli de argint și cinci rânduri de haine. 23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt și zece măgărițe încărcate cu grâne, pâine și provizii pentru călătorie. 24 Iosif i-a trimis pe frații săi acasă, iar la plecare le-a zis: „Să nu vă certați pe drum!“.
25 Ei au plecat înapoi din Egipt, au ajuns în țara Canaanului la Iacov, tatăl lor, 26 și l-au înștiințat, zicând: „Iosif trăiește! Chiar el este domnitor peste toată țara Egiptului!“. Însă inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. 27 Dar când i-au istorisit tot ceea ce le spusese Iosif și când a văzut carele pe care le trimisese Iosif să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat. 28 Israel a zis: „Destul! Iosif, fiul meu, este încă viu! Voi merge să-l văd înainte de a muri“.