1 Trimiteți miei cârmuitorului țării, trimiteți-i din Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului! 2 Ca o pasăre fugară, zgornită din cuib, așa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului . 3 Și vor zice: ‘Sfătuiește, mijlocește, acoperă-ne ziua-n amiaza mare cu umbra ta ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriți, nu da pe față pe cei fugiți! 4 Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniți din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului!’ Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârși, cel ce calcă țara în picioare va pieri. 5 Și atunci, un scaun de domnie se va întări prin îndurare și se va vedea șezând cu credincioșie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului și plin de râvnă pentru dreptate. – 6 ‘Auzim îngâmfarea mândrului Moab, fudulia și fala lui, trufia și lăudăroșia lui.’ 7 De aceea geme Moabul pentru Moab, toți gem; suspinați pe dărâmăturile Chir-Haresetului , adânc mâhniți, 8 căci câmpiile Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din Sibma, care se întindeau până la Iaezer și se încâlceau prin pustie: mlădițele ei se întindeau și treceau dincolo de mare. 9 De aceea plâng pentru via din Sibma ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule și Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război! 10 S-a dus bucuria și veselia din câmpii! Și în vii nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules. 11 De aceea îmi plânge sufletul pentru Moab ca o harpă și inima, pentru Chir-Hares. 12 Și, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălțimi , și va intra în locașul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!” 13 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului. 14 Iar acum Domnul vorbește și zice:
„În trei ani, ca anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită, împreună cu toată această mare mulțime, și ce va rămâne va fi puțin lucru, aproape nimic.”
1 Trimiteți miei drept tribut stăpânitorului țării,
din Sela, pe drumul deșertului,
la muntele fiicei Sionului.
2 Ca niște păsări alungate,
forțate să plece din cuib,
așa sunt fetele Moabului
la vadurile Arnonului.
3 „Dă-ne un sfat!
Hotărăște ceva!
Întinde-ți umbra în miezul zilei
și schimb-o în noapte!
Ascunde-i pe cei alungați
și nu-i trăda pe fugari!
4 Primește-i pe cei risipiți ai Moabului să locuiască cu tine!
Fii un adăpost pentru ei în fața nimicitorului!“
„Când asupritorul va înceta,
când nimicirea va lua sfârșit
și prădătorul va lăsa țara în pace,
5 atunci, prin îndurare, va fi întemeiat un tron
pe care va sta cu credincioșie,
în Cortul lui David,
cel ce judecă, cel ce caută justiția,
cel prompt în ce privește dreptatea.
6 Noi am auzit de aroganța Moabului;
el este foarte mândru.
Am auzit de impertinența lui, de mândria lui și de aroganța lui.
Lăudăroșeniile lui sunt neîntemeiate.
7 Astfel, moabiții gem pentru Moab,
gem cu toții.
Ei se vaită, pe deplin mâhniți,
pentru turtele cu stafide din Chir-Hareset.
8 Căci câmpiile Heșbonului se usucă;
la fel și viile din Sibma.
Domnitorii națiunilor
au distrus cele mai alese vițe,
care cândva ajungeau până la Iazer,
fiind răspândite până spre deșert.
Mlădițele ei se întindeau
și ajungeau până la mare.
9 De aceea plâng împreună cu Iazerul
pentru viile din Sibma.
O, Heșbon! O, Eleale!
Vă ud cu lacrimile Mele!
Căci peste culesul fructelor voastre și peste secerișul vostru
a căzut un strigăt de război.
10 Bucuria și veselia au dispărut din livezi,
iar în vii nu se mai cântă și nu se mai strigă de bucurie.
Nimeni nu mai zdrobește strugurii în presă,
căci am făcut să înceteze strigătul de bucurie.
11 De aceea Îmi plânge ființa ca o liră pentru Moab,
Îmi plânge sufletul pentru Chir-Hareset.
12 Când se va arăta, când Moabul se va obosi pe înălțime
și va intra în sanctuarul lui ca să se roage,
nu va reuși“.
13 Acesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab. 14 Dar acum, Domnul zice: „În trei ani, numărați ca anii unui lucrător plătit, în pofida mulțimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbușită, iar cei ce vor supraviețui vor fi puțini și slabi“.