Împotriva Damascului
1 Prorocie împotriva Damascului:
„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături; 2 cetățile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre pășune turmelor, care se culcă nestingherite acolo. 3 S-a isprăvit cu cetățuia lui Efraim și s-a sfârșit cu împărăția Damascului, dar rămășița Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel”, zice Domnul oștirilor. 4 „În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită și grăsimea cărnii lui va pieri. 5 Se va întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul și brațul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim; 6 vor mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe vârful crengilor, patru sau cinci în ramurile cu roade”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel. 7 În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său și ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel; 8 nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei și la stâlpii închinați soarelui. 9 În ziua aceea, cetățile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure și de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie! 10 Căci ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale și nu ți-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ți-ai sădit răsaduri plăcute și ai sădit butuci străini. 11 Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard și, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei, și durerea este fără leac. 12 Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice! 13 Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munți la suflarea vântului, ca țărâna luată de vârtej. 14 Spre seară, vine o prăpădenie neașteptată și până dimineața nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie și soarta celor ce ne jefuiesc.
Profeție împotriva Damascului
1 O rostire cu privire la Damasc.
„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate,
ci va ajunge doar un morman de ruine.
2 Cetățile Aroerului vor fi părăsite.
Ele vor fi lăsate turmelor; acestea se vor culca acolo,
și nu va fi nimeni care să le înspăimânte.
3 Efraim va fi lăsat fără fortăreață,
iar Damascul fără suveranitate.
Rămășița lui Aram va fi ca gloria fiilor lui Israel“,
zice Domnul Oștirilor.
4 „În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită,
iar grăsimea trupului său se va usca.
5 Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne,
culegând spicele cu mâna lui;
va fi ca atunci când cineva strânge spicele în Valea Refaim.
6 Totuși, câteva spice vor mai rămâne,
la fel ca la scuturatul măslinului:
două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri,
patru, cinci pe crengile roditoare“,
zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.
7 În ziua aceea, oamenii se vor uita la Creatorul lor
și își vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.
8 Nu se vor mai uita la altarele
făcute de mâinile lor
și nu vor mai privi la așerele
și la altarele pentru tămâiere
pe care le-au construit degetele lor.
9 În ziua aceea, cetățile lor fortificate vor fi ca niște locuri abandonate tufișurilor și crângurilor, părăsite în fața fiilor lui Israel. Totul va fi o pustietate!
10 Și aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale
și nu ți-ai adus aminte de Stânca locului tău de refugiu.
De aceea, deși sădești plante plăcute
și plantezi ramuri de viță străină,
11 deși în ziua în care îi plantezi,
le și faci să crească,
și în dimineața în care arunci sămânța,
o și faci să înflorească,
totuși secerișul va fi spulberat
într-o zi de boală și de durere de nevindecat.
12 Vai, un tumult de popoare multe,
care urlă ca valurile mării!
Vai, un vuiet de popoare,
care vuiesc ca niște ape vijelioase!
13 Popoarele vuiesc, așa cum vuiesc niște ape multe,
dar El le mustră
și ele fug departe,
duse de vânt ca pleava de pe dealuri
și ca iarba dusă de furtună.
14 Seara, teroare!
Până dimineața, ele nu mai sunt.
Aceasta este partea celor ce ne prădează
și sorțul celor ce ne jefuiesc.