1 Doamne, Tu ești Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălța! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioșie. 2 Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un morman de pietre, cetățuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită și niciodată nu va mai fi zidită. 3 De aceea Te slăvesc popoarele puternice și cetățile neamurilor puternice se tem de Tine. 4 Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid. 5 Cum domolești căldura într-un pământ arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cântările de biruință ale asupritorilor. 6 Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor, pe muntele acesta , un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. 7 Și, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele și învelitoarea care înfășoară toate neamurile; 8 nimicește moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge lacrimile de pe toate fețele și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. 9 În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim și să ne bucurăm de mântuirea Lui!” 10 Căci mâna Domnului se odihnește pe muntele acesta, dar Moabul este călcat în picioare pe loc cum este călcat în picioare paiul în bălegar. 11 În mijlocul acestei băltoace, el își întinde mâinile cum le întinde înotătorul ca să înoate, dar Domnul îi doboară mândria și face de nimica dibăcia mâinilor lui. 12 El surpă, prăbușește întăriturile înalte ale zidurilor tale, le prăbușește la pământ, în țărână.
Laudă pentru eliberarea de sub opresiune
1 O, Doamne, Tu ești Dumnezeul meu!
Te voi înălța și voi aduce mulțumiri Numelui Tău,
căci ai făcut lucruri minunate,
lucruri plănuite demult,
care s-au împlinit cu credincioșie.
2 Ai transformat cetatea într-un morman de moloz,
citadela într-o ruină.
Fortăreața străinilor nu mai este o cetate;
ea nu va mai fi niciodată reconstruită.
3 De aceea popoarele puternice Te vor glorifica
și cetățile națiunilor groaznice se vor teme de Tine.
4 Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărac,
un refugiu pentru cel nevoiaș în necazul său,
un adăpost în furtună
și o umbră în mijlocul caniculei,
atunci când suflarea celor groaznici
era ca furtuna împotriva unui zid,
5 ca arșița soarelui într-un loc uscat.
Tu aduci la tăcere zarva străinilor
și, așa cum căldura este domolită de umbra unui nor,
tot astfel și cântarea celor groaznici încetează.
6 Domnul Oștirilor va pregăti
pe muntele acesta, pentru toate popoarele,
un ospăț cu cărnuri grase,
un ospăț cu vinuri bune –
cărnuri pline de măduvă
și vinuri limpezite.
7 Pe muntele acesta El va nimici vălul
care acoperă toate popoarele,
învelitoarea care înfășoară toate națiunile.
8 El va înghiți moartea pentru totdeauna.
Stăpânul Domn va șterge lacrimile
de pe toate fețele
și va îndepărta de pe tot pământul
disprețul poporului Său,
căci Domnul a vorbit.
9 În ziua aceea se va zice:
„Iată, Acesta este Dumnezeul nostru.
Ne-am pus speranța în El și El ne-a mântuit.
Acesta este Domnul în Care ne-am pus speranța.
Să fim veseli și să ne bucurăm în mântuirea Sa!“.
10 Mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.
Moabiții însă vor fi călcați de El în picioare,
așa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
11 Acolo, pe munte, își vor întinde mâinile,
așa cum își întinde înotătorul mâinile să înoate.
El le va doborî mândria,
în pofida abilității mâinilor lor.
12 El va dărâma fortificațiile înalte ale zidurilor tale,
le va doborî
și le va arunca la pământ,
chiar în țărână.