1 În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în țara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri și întăritură. 2 Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios. 3 Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. 4 Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor. 5 El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălțimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ și a aruncat-o în țărână. 6 Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub pașii celor obijduiți. 7 Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului. 8 De aceea Te așteptăm, Doamne, și pe calea judecăților Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta. 9 Sufletul meu Te dorește noaptea și duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecățile Tale pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea. 10 Dacă ierți pe cel rău, el totuși nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara în care domnește neprihănirea și nu caută la măreția Domnului. 11 Doamne, mâna Ta este puternică: ei n-o zăresc, dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău și vor fi rușinați; va arde focul pe vrăjmașii Tăi. 12 Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi. 13 Doamne, Dumnezeul nostru, alți stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine și numai Numele Tău îl chemăm. 14 Cei ce sunt morți acum nu vor mai trăi, sunt niște umbre și nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit și le-ai șters pomenirea. 15 Înmulțește poporul, Doamne! Înmulțește poporul, arată-Ți slava; dă înapoi toate hotarele țării! 16 Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare ; au început să se roage când i-ai pedepsit. 17 Cum se zvârcolește o femeie însărcinată gata să nască și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi departe de Fața Ta, Doamne! 18 Am zămislit, am simțit dureri și, când să naștem, am născut vânt: țara nu este mântuită și locuitorii ei nu sunt născuți. 19 Să învieze dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți.” 20 Du-te, poporul meu, intră în odaia ta și încuie ușa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia! 21 Căci iată, Domnul iese din locuința Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului, și pământul va da sângele pe față și nu va mai acoperi uciderile.
Cântarea lui Iuda
1 În ziua aceea, în țara lui Iuda se va cânta această cântare:
„Avem o cetate puternică!
Dumnezeu ne dă mântuirea
ca ziduri și fortificații!
2 Deschideți porțile,
ca să intre națiunea cea dreaptă,
care păzește credincioșia.
3 Celui ferm în deciziile lui
Tu îi asiguri pacea, da , pacea,
căci se încrede în Tine.
4 Încredeți-vă în Domnul pentru totdeauna,
pentru că în Domnul, da, în Domnul,
aveți o Stâncă veșnică!
5 Căci El i-a umilit pe cei ce locuiesc pe înălțimi
și a doborât cetatea cea mândră;
a doborât-o la pământ,
a aruncat-o în țărână.
6 Ea este călcată în picioare,
de picioarele celui sărac
și strivită sub pașii celor nevoiași“.
7 Calea celui drept este netedă,
cărarea celui drept, pe care Tu o netezești, este dreaptă.
8 Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor Tale,
Te așteptăm!
Numele Tău și aducerea-aminte cu privire la Tine
sunt dorința sufletului nostru .
9 Sufletul meu tânjește după Tine noaptea
și duhul din mine Te caută dimineața,
căci, atunci când judecățile Tale sunt pe pământ,
locuitorii lumii învață dreptatea.
10 Chiar dacă celui rău i se arată bunăvoință,
el tot nu învață dreptatea;
tot nedrept se poartă, chiar într-o țară unde domnește dreptatea,
și nu privește la măreția Domnului.
11 Doamne, mâna Ta este ridicată,
dar ei n-o văd.
Lasă-i să-Ți vadă zelul pentru poporul Tău și să li se facă rușine!
Lasă ca focul pregătit pentru dușmanii Tăi să-i nimicească!
12 Doamne, Tu vei așeza pacea pentru noi,
căci, într-adevăr, toate lucrările noastre,
Tu le-ai înfăptuit pentru noi.
13 Doamne, Dumnezeul nostru,
și alți stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi,
dar noi recunoaștem doar Numele Tău.
14 Cei morți nu vor mai trăi,
umbrele nu se vor mai ridica,
fiindcă i-ai pedepsit, i-ai nimicit
și ai distrus toată amintirea cu privire la ei.
15 Tu, Doamne, ai înmulțit națiunea;
ai înmulțit națiunea și ai extins toate granițele țării.
Tu ai fost glorificat!
16 Doamne, ei Te-au căutat
când erau în necaz.
Când îi disciplinai,
ei își revărsau geamătul.
17 Ca o femeie însărcinată, gata să nască,
și care se zvârcolește și țipă în durerile ei,
așa eram noi înaintea Ta, Doamne.
18 Am dat viață, am trecut prin durerile nașterii,
dar am născut vânt.
N-am adus eliberare pe pământ,
iar locuitorii lumii nu sunt născuți.
19 Dar morții Tăi vor învia.
Trupul meu mort se va ridica.
Treziți-vă și cântați de bucurie,
cei ce locuiți în țărână!
Căci roua Ta este roua luminilor,
iar pământul va scoate afară umbrele!
20 Du-te, poporul meu, intră în camerele tale
și închide ușile după tine!
Ascunde-te pentru câteva clipe,
până va trece indignarea.
21 Căci, iată, Domnul iese din Locuința Sa
ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor.
Pământul va arăta sângele vărsat pe el
și nu-i va mai ascunde pe cei uciși.