Ezechia și trimișii din Babilon
1 În același timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare și un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala și însănătoșirea lui. 2 Ezechia s-a bucurat și a arătat trimișilor locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, miresmele și untdelemnul de preț, toată casa lui de arme și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa și în ținuturile lui pe care să nu li-l fi arătat. 3 Prorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia și l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr-o țară depărtată, din Babilon.” 4 Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.” 5 Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă Cuvântul Domnului oștirilor: 6 ‘Iată, vor veni vremurile când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta și tot ce au strâns părinții tăi până în ziua de azi: nimic nu va rămâne’, zice Domnul. 7 ‘Și vor lua din fiii tăi ieșiți din tine, pe care-i vei naște, ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.’” 8 Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun . Căci”, a adăugat el, „măcar în timpul vieții mele va fi pace și liniște!”
Solia babiloniană la Ierusalim
(2 Regi 20:12-19)1 În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, rege al Babilonului, i-a trimis lui Ezechia scrisori și un dar, deoarece auzise că Ezechia fusese bolnav și se făcuse sănătos. 2 Ezechia s-a bucurat de ei și le-a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul cel scump, tot armamentul lui și tot ce se afla în magaziile lui. N-a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu li-l fi arătat.
3 Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia și l-a întrebat:
‒ Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit?
Ezechia i-a răspuns:
‒ Au venit dintr-o țară îndepărtată, din Babilon.
4 Profetul l-a întrebat:
‒ Ce-au văzut în palatul tău?
Ezechia a răspuns:
‒ Au văzut tot ceea ce este în palatul meu și n-a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.
5 Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:
‒ Ascultă Cuvântul Domnului Oștirilor: 6 „Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău și tot ce au agonisit strămoșii tăi, până în ziua aceasta, va fi dus în Babilon. Nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. 7 Unii dintre propriii tăi fii, care ți s-au născut, îți vor fi luați și vor fi făcuți eunuci în palatul împăratului Babilonului“.
8 Ezechia i-a zis lui Isaia:
‒ Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun.
„Căci“, se gândea el, „măcar în timpul vieții mele va fi pace și siguranță“.