Isaia în slujbă
1 În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2 Serafimii stăteau deasupra Lui și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3 Strigau unul la altul și ziceau: „Sfânt , sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” 4 Și se zguduiau ușorii ușii de glasul care răsuna și casa s-a umplut de fum. 5 Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!” 6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar . 7 Mi-a atins gura cu el și a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!” 8 Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi ?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” 9 El a zis atunci: „Du-te și spune poporului acestuia: ‘Întruna veți auzi , și nu veți înțelege; întruna veți vedea, și nu veți pricepe!’ 10 Împietrește inima acestui popor, fă-l tare de urechi și astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine și să nu fie tămăduit.” 11 Și eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetățile pustii și lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case și țara va fi pustiită de tot; 12 până va îndepărta Domnul pe oameni și țara va ajunge o mare pustie. 13 Și chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fi nimiciți și ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul și stejarul își păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiați, tot așa o sămânță sfântă se va naște iarăși din poporul acesta.”
Vedenia și chemarea lui Isaia
1 În anul morții regelui Uzia, L-am văzut pe Stăpânul Domn șezând pe un tron măreț și înălțat, marginea mantiei Lui umplând Templul. 2 Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3 Strigau unul către altul și ziceau:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor!
Întreg pământul este plin de gloria Lui!“.
4 Stâlpii ușilor și pragurile s-au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s-a umplut de fum.
5 Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul Oștirilor!“.
6 Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. 7 Mi-a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți-a atins buzele. Acum nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit“.
8 Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:
‒ Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?
Eu am zis:
‒ Iată-mă! Trimite-mă!
9 El a zis:
‒ Du-te și spune-i acestui popor:
„Să auziți cu urechile, dar să nu înțelegeți
și să priviți cu ochii, dar să nu pricepeți!“.
10 Împietrește inima acestui popor!
Fă ca urechile lor să audă greu și încețoșează-le ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să fie vindecați!
11 Atunci am întrebat:
‒ Până când, Stăpâne?
El mi-a răspuns:
‒ Până când cetățile vor fi transformate în ruină
și lăsate fără locuitori,
până când casele vor rămâne fără oameni,
iar pământurile vor fi transformate într-o pustietate,
12 până când Domnul îi va trimite pe oameni departe,
iar locurile părăsite vor fi multe în mijlocul țării.
13 Chiar dacă o zecime va rămâne în ea,
aceasta va fi pustiită din nou.
Dar, așa cum unui terebint sau unui stejar
îi rămâne buturuga atunci când este tăiat,
tot așa descendenții sfinți vor fi ca o buturugă în țară.