1 O, de ai despica cerurile și Te-ai coborî, s-ar topi munții înaintea Ta, 2 ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ți-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele și ar tremura neamurile înaintea Ta! 3 Când ai făcut minuni la care nu ne așteptam, Te-ai coborât, și munții s-au zguduit înaintea Ta, 4 cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se și cum nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. 5 Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea , celor ce umblă în căile Tale și își aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am păcătuit. Vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiți? 6 Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. 7 Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească și să se alipească de Tine, de aceea ne-ai ascuns Fața Ta și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre. 8 Dar , Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu, olarul , care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mâinilor Tale. 9 Nu Te mânia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar spre noi, căci toți suntem poporul Tău! 10 Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul , o pustietate! 11 Casa noastră cea sfântă și slăvită, în care părinții noștri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor și tot ce aveam mai scump a fost pustiit. 12 După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?
1 O, de ai deschide cerurile și ai coborî!
Cum ar tremura munții înaintea Ta!
2 Ca focul care aprinde vreascurile
sau face apa să fiarbă,
așa să-Ți faci cunoscut Numele dușmanilor Tăi,
pentru ca națiunile să tremure înaintea Ta!
3 Când ai făcut lucruri de temut,
la care nu ne așteptam,
când ai coborât,
munții s-au cutremurat înaintea Ta.
4 Încă din vechime nimeni n-a auzit, nici n-a pomenit,
și niciun ochi n-a văzut
un alt Dumnezeu în afară de Tine,
Care să lucreze pentru cei ce-L așteaptă.
5 Tu vii în întâmpinarea celor ce,
cu bucurie, fac dreptate,
a celor ce, pe căile Tale, își aduc aminte de Tine.
Dar iată că Te-ai mâniat,
pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor.
Vom mai fi salvați?
6 Toți am devenit ca niște necurați
și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită.
Toți ne veștejim ca o frunză,
și nelegiuirile noastre ne mătură ca vântul.
7 Nu este nimeni care să cheme Numele Tău
sau să încerce să se țină strâns de Tine,
căci Ți-ai ascuns fața de noi,
și ne-ai lăsat să pierim din cauza nelegiuirilor noastre.
8 Dar Doamne, Tu ești Tatăl nostru!
Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru;
noi toți suntem lucrarea mâinii Tale.
9 Nu Te mânia prea tare, Doamne!
Nu-Ți aminti de nelegiuire pentru totdeauna!
Iată, privește, Te rugăm, la poporul Tău,
la noi toți!
10 Cetățile Tale sfinte au devenit un pustiu;
Sionul a devenit un pustiu,
iar Ierusalimul o pustietate.
11 Casa noastră cea sfântă și măreață,
în care strămoșii noștri Te lăudau,
a fost dată pradă flăcărilor
și toate locurile noastre plăcute au ajuns o ruină.
12 După toate acestea,
Te vei abține Doamne?
Vei tăcea și ne vei umili atât de mult?