Ieremia 26

1 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului: 2 „Așa vorbește Domnul: ‘Stai în curtea Casei Domnului și spune acelora care vin din toate cetățile lui Iuda să se închine în Casa Domnului, toate cuvintele pe care-ți poruncesc să li le spui; nu lăsa niciun cuvânt din ele. 3 Poate că vor asculta și se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi de răul pe care mă gândisem să li-l fac din pricina răutății faptelor lor.’ 4 Să le spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Dacă nu Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea, pe care v-am pus-o înainte; 5 dacă nu ascultați cuvintele robilor Mei proroci pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dis-de-dimineață și pe care nu i-ați ascultat, 6 atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.»’” 7 Preoții, prorocii și tot poporul au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. 8 Și, când a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoții, prorocii și tot poporul au pus mâna pe el și au zis: „Trebuie să mori negreșit! 9 Pentru ce prorocești în Numele Domnului și zici: ‘Casa aceasta va ajunge ca Silo și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori’?” Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului. 10 Când au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa împăratului la Casa Domnului și au șezut la intrarea porții celei noi a Casei Domnului. 11 Atunci, preoții și prorocii au vorbit căpeteniilor și întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci a prorocit împotriva cetății acesteia, cum ați auzit voi înșivă cu urechile voastre!” 12 Ieremia a zis tuturor căpeteniilor și întregului popor: „Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva Casei acesteia și împotriva cetății acesteia toate lucrurile pe care le-ați auzit voi. 13 Acum îndreptați-vă căile și faptele, ascultați glasul Domnului Dumnezeului vostru și Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră! 14 Cât despre mine, iată-mă în mâinile voastre; faceți-mi ce vi se va părea că este bine și drept! 15 Numai să știți că, dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!” 16 Căpeteniile și tot poporul au zis preoților și prorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci ne-a vorbit în Numele Domnului Dumnezeului nostru!” 17 Și unii din bătrânii țării s-au sculat și au zis întregii adunări a poporului: 18 „Mica din Moreșet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre și muntele Casei Domnului, o înălțime acoperită cu păduri.»’ 19 L-au omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Și atunci, Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Și noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire așa de mare?” 20 (A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia tocmai aceleași lucruri ca Ieremia. 21 Împăratul Ioiachim, toți vitejii lui și toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, și împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înștiințat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit și s-a dus în Egipt. 22 Împăratul Ioiachim a trimis niște oameni în Egipt, și anume pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu el în Egipt. 23 Aceștia au scos din Egipt pe Urie și l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia și i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.) 24 Totuși mâna lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia, și el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.