Cel din urmă răspuns al lui Iov
1 Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde și a zis:
2 „Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate!
Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăște viața,
3 că, atâta vreme cât voi avea suflet
și suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,
limba mea nu va spune nimic neadevărat.
5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate!
Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăția.
6 Țin să-mi scot dreptatea
și nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
7 Vrăjmașul meu să fie ca cel rău
și potrivnicul meu, ca cel nelegiuit!
8 Ce nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit
când îi taie Dumnezeu firul vieții, când îi ia sufletul?
9 Îi ascultă Dumnezeu strigătele
când vine strâmtorarea peste el?
10 Este Cel Atotputernic desfătarea lui?
Înalță el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
11 Vă voi învăța căile lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12 Dar voi le cunoașteți și sunteți de același gând;
pentru ce dar vorbiți așa de prostește?
13 Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
moștenirea pe care o hotărăște Cel Atotputernic celui nelegiuit.
14 Dacă are mulți fii, îi are pentru sabie
și odraslele lui duc lipsă de pâine.
15 Cei ce scapă din ai lui sunt îngropați de ciumă,
și văduvele lor nu-i plâng.
16 Dacă strânge argint ca țărâna,
dacă îngrămădește haine ca noroiul,
17 el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele
și de argintul lui omul fără prihană are parte.
18 Casa lui este ca aceea pe care o zidește molia,
ca o colibă pe care și-o face un străjer.
19 Se culcă bogat și moare despuiat;
deschide ochii și totul a pierit.
20 Îl apucă groaza ca niște ape
și noaptea îl ia vârtejul.
21 Vântul de răsărit îl ia și se duce;
îl smulge cu putere din locuința lui.
22 Dumnezeu aruncă fără milă săgeți împotriva lui,
și cel rău ar vrea să fugă, să scape de ele.
23 Oamenii bat din palme la căderea lui
și-l fluieră la plecarea din locul lui.
Ultimul discurs de apărare al lui Iov
1 Iov și-a continuat discursul și a zis:
2 „Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate,
Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,
3 că atâta vreme cât am suflare,
cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate
și limba mea nu va spune nimic înșelător.
5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate;
îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!
6 Îmi voi susține neclintit dreptatea;
inima nu mă va mustra pentru niciuna dintre zilele mele.
7 Fie ca dușmanul meu să aibă soarta celui rău
și cel ce se ridică împotriva mea să aibă soarta celui nedrept.
8 Ce speranță mai are cel lipsit de evlavie,
când Dumnezeu îi taie firul vieții,
când Dumnezeu îi ia viața?
9 Îi va auzi Dumnezeu strigătul,
când va veni necazul asupra lui?
10 Își va găsi el plăcerea în Cel Atotputernic?
Îl va chema el întotdeauna pe Dumnezeu?
11 Vă voi învăța despre puterea lui Dumnezeu.
Nu voi ascunde ceea ce este alături de Cel Atotputernic.
12 Iată, voi înșivă ați văzut cu toții aceasta.
Prin urmare, de ce continuați să rostiți cuvinte deșarte?
13 Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu
și moștenirea celor groaznici de la Cel Atotputernic.
14 Dacă i se înmulțesc fiii, ei sunt pentru sabie,
și odraslele lui nu se vor sătura niciodată de pâine.
15 Pe supraviețuitorii lui îi va îngropa moartea,
iar văduvele lor nu-i vor plânge.
16 Deși adună argintul precum adună țărâna,
și hainele precum grămezile de lut,
17 ceea ce el pregătește, va fi îmbrăcat de cel drept,
iar cel nevinovat va împărți argintul lui .
18 El își construiește casa ca o molie
și ca o colibă făcută de un străjer.
19 Se culcă bogat, dar nu va mai fi așa.
Când își deschide ochii, nu mai deține nimic.
20 Spaimele îl cuprind ca un șuvoi;
o vijelie îl smulge în timpul nopții.
21 Vântul de est îl ia și îl duce;
îl smulge din locul său ca o furtună.
22 Vuiește asupra lui fără milă,
iar el fuge speriat de puterea lui.
23 Oamenii vor bate din palme când el va fugi
și-l vor fluiera când va pleca din locul lui.