Plângerea lui Iov
1 După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.
2 A luat cuvântul și a zis:
3 „Blestemate să fie ziua în care m-am născut
și noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea,
să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer
și să nu mai strălucească lumina peste ea!
5 S-o cuprindă întunericul și umbra morții,
nori groși să vină peste ea
și neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,
să piară din an,
să nu mai fie numărată între luni!
7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce știu să întărâte leviatanul ;
9 să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aștepte lumina
și să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,
nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.
11 De ce n-am murit în pântecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei?
12 De ce am găsit genunchi care să mă primească?
Și țâțe care să-mi dea lapte?
13 Acum aș fi culcat, aș fi liniștit,
aș dormi și m-aș odihni
14 cu împărații și cei mari de pe pământ,
care și-au zidit falnice morminte,
15 cu domnitorii care aveau aur
și și-au umplut casele cu argint.
16 Sau n-aș mai fi în viață,
aș fi ca o stârpitură îngropată,
ca niște copii care n-au văzut lumina!
17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.
18 Acolo cei puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace,
nu mai aud glasul asupritorului;
19 cel mai mic și cel mare sunt tot una acolo,
și robul scapă de stăpânul său.
20 Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă
și viață celor amărâți la suflet,
21 care așteaptă moartea, și nu vine,
măcar că o doresc mai mult decât o comoară ,
22 care n-ar mai putea de bucurie
și de veselie dacă ar găsi mormântul?
23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă,
pe care îl îngrădește Dumnezeu din toate părțile?
24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele
și jalea mi se varsă ca apa.
25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26 N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă,
și necazul dă peste mine.”
Plângerea lui Iov
1 După toate acestea, Iov și-a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut. 2 Iov a zis:
3 „Să piară ziua în care m-am născut
și noaptea în care s-a zis: «S-a zămislit un băiat!».
4 Să fie schimbată în întuneric ziua aceea!
Fie ca Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea din Ceruri,
iar lumina să nu strălucească peste ea!
5 S-o învăluie negura și umbra morții;
s-o acopere un nor;
s-o înspăimânte umbrele din timpul zilei!
6 Noaptea aceea! S-o cuprindă bezna!
Să nu fie inclusă în zilele anului;
să nu fie numărată între luni!
7 Iată! Noaptea aceea să fie stearpă;
să nu se audă niciun strigăt de bucurie în ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce sunt pregătiți să întărâte leviatanul!
9 Să se întunece stelele din amurgul ei;
să aștepte lumina, dar în zadar.
Să nu vadă pleoapele zorilor,
10 pentru că n-a închis ușile pântecului mamei mele
și n-a ascuns necazul de ochii mei.
11 De ce n-am murit la naștere
și n-am pierit când am ieșit din pântec?
12 De ce au fost genunchi care să mă primească
și sâni care să mă alăpteze?
13 Acum aș fi stat culcat și liniștit,
aș fi dormit și m-aș fi odihnit
14 cu împărații și sfetnicii pământului,
care și-au construit morminte impresionante,
15 cu prinții care au avut aur
și care și-au umplut casele cu argint.
16 Sau de ce n-am fost îngropat ca un avorton,
ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?
17 Acolo, cei răi nu te mai tulbură,
și acolo, cei obosiți se odihnesc.
18 Acolo, prizonierii se bucură
și nu mai aud glasul asupritorului.
19 Cel mic și cel mare sunt acolo,
iar sclavul este liber de stăpânii lui.
20 De ce i se dă lumină celui nenorocit
și viață celui cu amărăciune în suflet,
21 celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22 celor care nu mai pot de bucurie
și de veselie când găsesc mormântul,
23 omului a cărui cale este ascunsă
și pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?
24 Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele
și gemetele mi se varsă ca apa.
25 Lucrul de care mă îngrozeam foarte tare a venit asupra mea,
și lucrul de care îmi era frică a venit peste mine.
26 N-am nici pace, nici liniște și nici odihnă,
iar tulburarea a venit peste mine“.