Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „O, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea
și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3 ar fi mai grele decât nisipul mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
4 Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,
sufletul meu le suge otrava
și groaza Domnului bagă fiori în mine!
5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață?
Mugește boul când are de mâncare?
6 Poți mânca ce-i fără gust și fără sare?
Are vreun gust albușul unui ou?
7 Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,
acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!
8 O, de mi s-ar asculta dorința
și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
întindă-Și mâna și să mă prăpădească!
10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere,
această bucurie în durerile cu care mă copleșește:
că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.
11 La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?
La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?
12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?
Trupul meu e de aramă?
13 Nu sunt eu lipsit de ajutor,
și n-a fugit mântuirea de mine?
Iov se tânguiește
14 Cel ce suferă are drept la mila prietenului,
chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.
15 Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor care trec.
16 Un sloi le tulbură cursul,
zăpada se îngrămădește pe ele;
17 vine arșița vremii și seacă,
vine căldura soarelui și li se usucă albia.
18 Cete de călători se abat din drumul lor,
se cufundă în pustie și pier.
19 Cetele celor din Tema se uită țintă la ele,
călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.
20 Dar rămân înșelați în nădejdea lor,
rămân uimiți când ajung la ele.
21 Așa sunteți și voi acum pentru mine.
Voi îmi vedeți necazul și vă îngroziți !
22 V-am zis eu oare: ‘Dați-mi ceva,
cheltuiți din averile voastre pentru mine,
23 scăpați-mă din mâna vrăjmașului,
răscumpărați-mă din mâna celor răi’?
24 Învățați-mă, și voi tăcea;
faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.
25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!
Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26 Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis
și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
27 Voi năpăstuiți pe orfan,
prigoniți pe prietenul vostru.
28 Uitați-vă la mine, vă rog!
Doar nu voi minți în față!
29 Întoarceți-vă , nu fiți nedrepți;
întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!
30 Este vreo nelegiuire pe limba mea
și nu deosebește gura mea ce este rău?
Răspunsul lui Iov
1 Iov a zis:
2 „O, dacă mi s-ar putea cântări durerea
și dacă mi-ar fi pusă în talere întreaga nenorocire!
3 Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.
4 Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,
iar duhul meu le bea otrava.
Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.
5 Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă
sau mugește boul când are nutreț?
6 Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?
Are vreun gust albușul de ou?
7 Refuz să mă ating de așa ceva;
ele sunt ca o mâncare stricată.
8 Cine îmi va îndeplini cererea?
O, de mi-ar împlini Dumnezeu speranța!
9 De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să-Și întindă mâna și să mă nimicească!
10 Atunci mi-ar rămâne totuși o mângâiere
și m-aș bucura, în durerea care nu se mai termină,
că n-am încălcat cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce putere mai am ca să mai aștept?
Care mi-e sfârșitul ca să mai am răbdare?
12 Am eu puterea pietrei?
Este oare de bronz carnea mea?
13 N-am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine
și n-a fost alungată orice înțelepciune de la mine?
14 Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său,
părăsește teama de Cel Atotputernic.
15 Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,
ca torentul pârâurilor care se revarsă,
16 care sunt tulburi din cauza gheții
în care stă ascunsă zăpada.
17 Când se-ncălzește vremea, pârâurile seacă
și când este cald, ele dispar din locul lor.
18 Caravanele se întorc din drumul lor;
înaintează în pustietate și pier.
19 Caravanele din Tema se uită cu atenție;
călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare.
20 Sunt rușinați însă pentru că s-au încrezut în ele ;
ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.
21 Ca ele sunteți și voi pentru mine :
îmi vedeți spaima și vă temeți.
22 Am zis eu vreodată: «Faceți-mi un dar!»
sau: «Dați-mi o răsplată din averea voastră!»
23 sau: «Scăpați-mă din mâna vreunui dușman!»
sau: «Răscumpărați-mă din mâna vreunui om groaznic!»?
24 Învățați-mă și voi tăcea,
arătați-mi unde am greșit.
25 Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!
Dar ce dovedește mustrarea voastră?
26 Vreți să mă mustrați pentru cuvintele mele
și să luați drept vânt cuvintele celui disperat?
27 Voi îl faceți pe orfan să cadă
și vă vindeți chiar și prietenul!
28 Dar acum uitați-vă la mine, vă rog!
Oare vă voi minți în față?
29 Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți!
Întoarceți-vă, este vorba despre dreptatea mea!
30 Este vreo nedreptate pe limba mea?
Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?