Jalea Ierusalimului
1 Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului!
A azvârlit din cer pe pământ podoaba lui Israel
și nu Și-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!
2 Domnul a nimicit fără milă toate locuințele lui Iacov.
În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda
și le-a prăvălit la pământ;
a făcut de ocară împărăția și căpeteniile ei.
3 În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel;
Și-a tras înapoi de la el dreapta înaintea vrăjmașului
și a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
4 Și-a încordat arcul ca un vrăjmaș, Și-a ridicat dreapta ca un asupritor
și a prăpădit tot ce era plăcut privirilor;
Și-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
5 Ca un vrăjmaș a ajuns Domnul: a nimicit pe Israel,
i-a dărâmat toate palatele, i-a prăbușit întăriturile
și a umplut pe fiica lui Iuda de jale și suspin.
6 I-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină,
a nimicit locul adunării sale;
Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul
și, în mânia Lui năprasnică, a lepădat pe împărat și pe preot.
7 Domnul Și-a disprețuit altarul, Și-a lepădat Locașul Său cel Sfânt.
A dat în mâinile vrăjmașului zidurile palatelor Sionului;
au răsunat strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
8 Și-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului;
a întins sfoara de măsurat și nu Și-a tras mâna până nu le-a nimicit.
A cufundat în jale întăritura și zidurile, care nu mai sunt, toate, decât niște dărâmături triste.
9 Porțile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit și rupt zăvoarele.
Împăratul și căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege nu mai au
și chiar prorocii nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului șed pe pământ și tac;
și-au presărat țărână pe cap, s-au încins cu saci;
fecioarele Ierusalimului își pleacă la pământ capul.
11 Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele ,
mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu,
din pricina copiilor și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.
12 Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine și vin?”
și cădeau leșinați ca niște răniți pe ulițele cetății,
își dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
13 Cu ce să te îmbărbătez și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?
Cu cine să te pun alături și cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului?
Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?
14 Prorocii tăi ți-au prorocit vedenii deșarte și amăgitoare,
nu ți-au dat pe față nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine,
ci ți-au făcut prorocii mincinoase și înșelătoare.
15 Toți trecătorii bat din palme asupra ta,
șuieră și dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului și zic:
„Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă și bucuria întregului pământ?”
16 Toți vrăjmașii tăi deschid gura împotriva ta,
fluieră, scrâșnesc din dinți și zic: „Am înghițit-o!
Da, aceasta este ziua pe care o așteptam; am ajuns-o și o vedem !”
17 Domnul a înfăptuit ce hotărâse,
a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme,
a nimicit fără milă;
a făcut din tine bucuria vrăjmașului,
a înălțat tăria asupritorilor tăi!
18 Inima lor strigă către Domnul:
„Zid al fiicei Sionului, varsă zi și noapte șiroaie de lacrimi!
Nu-ți da niciun răgaz și ochiul tău să nu aibă odihnă!
19 Scoală-te și gemi noaptea, când încep străjile!
Varsă-ți inima ca niște apă înaintea Domnului!
Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi,
care mor de foame la toate colțurile ulițelor!”
20 „Uită-Te, Doamne, și privește! Cui i-ai făcut Tu așa?
Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdați de mâinile lor?
Să fie măcelăriți preoții și prorocii în Locașul cel Sfânt al Domnului?
21 Copiii și bătrânii stau culcați pe pământ în ulițe;
fecioarele și tinerii mei au căzut uciși de sabie;
i-ai ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat groaza din toate părțile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.
În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul și n-a rămas cu viață.
Pe cei îngrijiți și crescuți de mine, mi i-a nimicit vrăjmașul!”
Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda
1 Cum a acoperit-o Stăpânul,
cu norul mâniei Lui,
pe fiica Sionului!
A aruncat măreția lui Israel
din cer pe pământ.
În ziua mâniei Lui nu Și-a adus aminte
de scăunașul picioarelor Sale.
2 Stăpânul a spulberat fără milă
toate locuințele lui Iacov.
În furia Lui, a dărâmat
fortărețele fiicei lui Iuda.
A aruncat la pământ, a făcut de rușine
regatul și conducătorii lui.
3 În mânia Lui,
a zdrobit toată puterea lui Israel.
La apropierea dușmanului,
Și-a retras dreapta de la el.
El a ars în Iacov ca o flacără de foc
care distruge totul în jurul ei.
4 El Și-a încordat arcul ca un dușman,
Și-a ridicat dreapta ca un vrăjmaș
și i-a ucis pe toți cei plăcuți ochilor noștri
în cortul fiicei Sionului;
Și-a revărsat furia ca un foc.
5 Stăpânul a ajuns asemenea unui dușman.
L-a spulberat pe Israel;
i-a spulberat toate palatele,
i-a distrus fortărețele
și a înmulțit în mijlocul fiicei lui Iuda
bocetul și vaietul.
6 Și-a devastat coliba ca pe o grădină;
a distrus locul Lui de întâlnire.
Domnul a făcut să fie uitate în Sion
sărbătorile și Sabaturile.
În indignarea Lui, i-a îndepărtat
pe rege și pe preot.
7 Stăpânul Și-a respins altarul;
Și-a abandonat Sfântul Lăcaș.
A dat în mâna dușmanului
zidurile palatelor lui.
Ei au strigat în Casa Domnului
ca într-o zi de sărbătoare.
8 Domnul a hotărât să distrugă
zidul fiicei Sionului.
El a întins o sfoară de măsurat
și nu Și-a retras mâna de la distrugere.
El a făcut fortificațiile și zidul să bocească;
ele suferă împreună.
9 Porțile ei au fost îngropate în pământ,
iar zăvoarele i-au fost rupte și distruse.
Regele și conducătorii ei sunt exilați printre națiuni,
Legea nu mai este,
iar profeții ei nu mai primesc
nicio vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului
stau pe pământ tăcuți;
și-au presărat țărână deasupra capului;
și-au înfășurat mijlocul cu pânză de sac.
Fecioarele Ierusalimului
și-au plecat capul în pământ.
11 Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns,
iar măruntaiele-mi fierb.
Ficatul mi se varsă pe pământ,
din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită.
Copiii și cei alăptați
sunt leșinați pe străzile cetății.
12 Ei zic către mamele lor:
„Unde este pâinea și vinul?“
și cad leșinați, asemenea răniților,
pe străzile cetății,
dându-și ultima suflare
la pieptul mamelor lor.
13 Ce să mărturisesc despre tine?
Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului?
Cu ce să te compar și cum să te alin,
fiică fecioară a Sionului?
Căci rana ta este mare, este asemenea mării!
Cine te va vindeca?
14 Profeții tăi au avut pentru tine vedenii
false și amăgitoare.
Nu ți-au scos la iveală nelegiuirea,
ca să te scape astfel de captivitate.
Ei ți-au spus rostiri
false și înșelătoare.
15 Toți trecătorii bat din palme înaintea ta.
Ei fluieră și dau din cap
în fața fiicei Ierusalimului, zicând :
„Aceasta este cetatea care era numită
întruchiparea desăvârșită a frumuseții
și bucuria întregului pământ?“.
16 Toți dușmanii tăi
își deschid larg gura împotriva ta.
Fluieră, scrâșnesc din dinți
și spun: „Am înghițit-o!
Da, aceasta este ziua pe care am așteptat-o!
Am ajuns s-o vedem!“.
17 Domnul a dus la îndeplinire ceea ce plănuise;
Și-a împlinit cuvântul pe care-l poruncise
încă din zilele din vechime.
Te-a distrus fără milă;
a făcut din tine bucuria dușmanilor tăi
și a mărit puterea vrăjmașilor tăi.
18 Inima lor strigă către Stăpânul.
O, zid al fiicei Sionului!
Lasă-ți lacrimile să curgă ca un râu,
ziua și noaptea!
Nu-ți oferi niciun răgaz!
Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!
19 Ridică-te! Plângi în noapte,
la începutul străjilor!
Varsă-ți inima, asemenea apei,
înaintea Stăpânului!
Ridică-ți mâinile spre El
pentru viața copiilor tăi,
care sunt leșinați de foame
la capătul fiecărei străzi.
20 Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție!
Cui i-ai mai făcut Tu așa ceva?
Să-și mănânce femeile rodul lor,
copiii pe care i-au alintat?
Să fie uciși preoții și profeții
în Sfântul Lăcaș al Stăpânului?
21 Tânărul și bătrânul
zac întinși pe pământ, pe străzi.
Fecioarele și tinerii mei
au căzut loviți de sabie.
I-ai ucis în ziua mâniei Tale
și i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat teroarea peste mine
din toate părțile, ca la o zi de sărbătoare.
În ziua mâniei Domnului nimeni n-a scăpat,
nici n-a supraviețuit!
Pe cei îngrijiți și crescuți de mine
i-a nimicit dușmanul meu.