Israeliții în luptă cu canaaniții
1 Împăratul Aradului, un canaanit care locuia la miazăzi, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel și a luat mai mulți prinși de război. 2 Atunci Israel a făcut Domnului o juruință și a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârșire cetățile.” 3 Domnul a auzit glasul lui Israel și a dat pe canaaniți în mâinile lui. Israeliții i-au nimicit cu desăvârșire, pe ei și cetățile lor, și locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină) .
Șerpii înfocați
4 Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roșie, ca să ocolească țara Edomului. Poporul și-a pierdut răbdarea pe drum 5 și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-ați scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă și ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.” 6 Atunci, Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi înfocați, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulți oameni în Israel. 7 Poporul a venit la Moise și a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să depărteze de la noi acești șerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. 8 Domnul a zis lui Moise: „Fă-ți un șarpe înfocat și spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat și va privi spre el va trăi.” 9 Moise a făcut un șarpe de aramă și l-a pus într-o prăjină și oricine era mușcat de un șarpe și privea spre șarpele de aramă trăia.
Alte călătorii ale israeliților
10 Copiii lui Israel au plecat și au tăbărât la Obot. 11 Au plecat din Obot și au tăbărât la Iie-Abarim, în pustia din fața Moabului, spre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat și au tăbărât în valea Zered. 13 De acolo au plecat și au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieșind din ținutul amoriților, căci Arnonul face hotarul Moabului, între Moab și amoriți.
14 De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului:
„Vaheb în Sufa,
Șuvoaiele Arnonului
15 Și scurgerile șuvoaielor
Care se întind înspre Ar și se ating cu hotarul lui Moab.”
16 De acolo s-au dus la Beer (Fântână) . La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul și le voi da apă.”
17 Atunci a cântat Israel cântarea aceasta:
„Țâșnește, fântână! Cântați în cinstea ei!
18 Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,
Pe care au săpat-o mai-marii poporului,
Cu toiagul de cârmuire , cu toiegele lor!”
Din pustia aceasta s-au dus la Matana; 19 din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; 20 din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre pustie.
Sihon și Og
21 Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, ca să-i spună: 22 „Lasă-mă să trec prin țara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii și nu vom bea apă din fântâni; vom ține drumul împărătesc, până vom trece de ținutul tău.” 23 Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ținutul lui. Sihon a strâns tot poporul și a ieșit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaț și s-a luptat împotriva lui Israel. 24 Israel l-a bătut cu ascuțișul sabiei și i-a cucerit țara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon, căci hotarul copiilor lui Amon era întărit. 25 Israel a luat toate cetățile acelea și s-a așezat în toate cetățile amoriților, în Hesbon și în toate satele de prin împrejurimi. 26 Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriților. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului și-i luase toată țara până la Arnon.
27 De aceea zic poeții:
„Veniți la Hesbon!
Să se zidească din nou și să se întărească cetatea lui Sihon.
28 Căci a ieșit un foc din Hesbon,
O flacără din cetatea lui Sihon,
Și a mistuit pe Ar-Moab,
Pe locuitorii înălțimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Ești pierdut, poporul lui Chemoș!
El a făcut pe fiii lui fugari,
Și pe fetele lui le-a dat roabe
Lui Sihon, împăratul amoriților.
30 Noi am aruncat cu săgețile asupra lor:
Din Hesbon până la Dibon totul este nimicit;
Am pustiit până la Nofah,
Care se întinde până la Medeba.”
31 Israel s-a așezat astfel în țara amoriților. 32 Moise a trimis să iscodească Iaezerul . Au luat satele care țineau de el și au izgonit pe amoriții care erau în ele. 33 Au schimbat apoi drumul și s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og , împăratul Basanului, le-a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la Edrei. 34 Domnul a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el și tot poporul lui și toată țara lui; să-i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon.” 35 Și ei l-au bătut, pe el și pe fiii lui și tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, și au pus mâna pe țara lui.
Distrugerea Aradului
1 Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev, a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel și i-a luat captivi pe unii dintre ei. 2 Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului și a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom da spre nimicire cetățile lor“. 3 Domnul a ascultat glasul lui Israel și i-a dat pe canaaniți în mâinile lor . Israel i-a dat spre nimicire, pe ei și cetățile lor. Acelui loc i s-a pus numele Horma.
Șarpele de bronz
4 De la muntele Hor au pornit pe drumul spre Marea Roșie ca să ocolească țara Edomului. Dar poporul și-a pierdut răbdarea pe drum 5 și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „De ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în deșert? Nu mai avem nici pâine, nici apă, și sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“.
6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși. Ei i-au mușcat pe cei din popor și mulți oameni din Israel au murit. 7 Poporul a venit la Moise și i-a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi acești șerpi“. Moise s-a rugat pentru popor.
8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un șarpe și atârnă-l pe un stâlp. Oricine este mușcat și va privi spre el va trăi“. 9 Și, astfel, Moise a făcut un șarpe din bronz și l-a pus pe un stâlp. Oricine era mușcat de vreun șarpe, dar privea spre șarpele din bronz, trăia.
Spre Moab
10 Fiii lui Israel au plecat și și-au așezat tabăra la Obot. 11 Au pornit din Obot și apoi și-au așezat tabăra la Iye-Abarim, în deșertul dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui. 12 Au plecat de acolo, și apoi și-au așezat tabăra în Valea Zered. 13 Au plecat de acolo, și apoi și-au așezat tabăra dincolo de pârâul Arnon, care curge prin deșert, ieșind din teritoriul amoriților. Căci Arnonul este granița cu Moabul, granița dintre Moab și amoriți. 14 De aceea se spune în „Cartea Războaielor Domnului“ :
„…Waheb în Sufa și pârâurile;
Arnonul 15 și albiile pârâurilor
care se întind înspre așezarea Arului
și se reazemă de granița Moabului“.
16 De acolo au plecat spre Beer. La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă, și Eu îi voi da apă“.
17 Atunci Israel a cântat cântarea aceasta:
„Țâșnește, fântână!
Cântați despre ea,
18 despre fântâna pe care au săpat-o prinții,
pe care au săpat-o nobilii poporului,
nobili cu sceptre și toiege!“ .
Apoi a plecat din deșert spre Matana, 19 din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot 20 și de la Bamot în valea din regiunea Moabului, unde , de pe vârful muntelui Pisga, se vede tot deșertul.
Înfrângerea lui Sihon și Og
(Deut. 2:24-37)21 Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, zicând: 22 „Lasă-mă să trec prin țara ta! Nu ne vom împrăștia prin câmpii sau prin vii și nu vom bea apă din fântâni. Vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău“.
23 Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să-i traverseze teritoriul, ci și-a mobilizat toți oamenii, a ieșit să lupte împotriva lui Israel în deșert și l-a atacat la Iahaț. 24 Însă Israel l-a trecut prin ascuțișul sabiei și i-a luat în stăpânire țara de la Arnon până la Iabok, până la fiii lui Amon, căci granița fiilor lui Amon era puternică. 25 Israel a cucerit toate cetățile amoriților și a locuit în ele, inclusiv în Heșbon și în toate satele din împrejurimile lui. 26 Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriților, care luptase înainte cu fostul rege al moabiților și îi luase toată țara din mână, până la Arnon. 27 De aceea zic poeții:
„Veniți la Heșbon! Să fie reconstruit!
Să fie fortificată cetatea lui Sihon!
28 Căci un foc a ieșit din Heșbon,
o flacără a ieșit din cetatea lui Sihon.
Ea a ars Arul Moabului
și pe conducătorii înălțimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Ești nimicit, popor al lui Chemoș!
A făcut din fiii lui niște fugari
și le-a dat pe fetele lui în captivitate
lui Sihon, regele amoriților.
30 Noi i-am săgetat,
am distrus Heșbonul până la Dibon,
i-am devastat până la Nofah,
care se întinde până la Medeba“.
31 Astfel Israel a locuit în țara amoriților.
32 După ce Moise a trimis spioni la Iazer, israeliții au cucerit satele din împrejurimi și i-au alungat pe amoriții care locuiau acolo. 33 Apoi s-au întors și au mers pe drumul spre Bașan. Og, regele Bașanului, le-a ieșit înainte, împreună cu toți oamenii lui, ca să se lupte cu ei la Edrei.
34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul și țara lui. Să-i faci așa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriților, care locuia în Heșbon“.
35 Astfel, ei l-au lovit, pe el împreună cu fiii lui și cu tot poporul lui, până ce n-a mai rămas niciun supraviețuitor. Apoi au luat în stăpânire țara lui.