PSALMUL 102
O rugăciune a unui nenorocit,
când este doborât de întristare
și își varsă plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea
și s-ajungă strigătul meu până la Tine!
2 Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu!
Pleacă-Ți urechea spre mine când strig!
Ascultă-mă degrabă!
3 Căci zilele mele pier ca fumul
și oasele îmi ard ca un tăciune.
4 Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba;
până și pâinea uit să mi-o mănânc.
5 Așa de mari îmi sunt gemetele,
că mi se lipesc oasele de carne.
6 Semăn cu pelicanul din pustie,
sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7 nu mai pot dormi și sunt
ca pasărea singuratică pe un acoperiș.
8 În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei
și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
9 Mănânc țărână în loc de pâine
și îmi amestec lacrimile cu băutura
10 din pricina mâniei și urgiei Tale,
căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat departe.
11 Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă
și mă usuc ca iarba.
12 Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie
și pomenirea Ta ține din neam în neam.
13 Tu Te vei scula și vei avea milă de Sion;
căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului
și le e milă de țărâna lui.
15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului
și toți împărații pământului de slava Ta.
16 Da, Domnul va zidi iarăși Sionul
și Se va arăta în slava Sa.
17 El ia aminte la rugăciunea nevoiașului
și nu-i nesocotește rugăciunea.
18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,
și poporul care se va naște să laude pe Domnul!
19 Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui;
Domnul privește din ceruri pe pământ,
20 ca să audă gemetele prinșilor de război
și să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului
și laudele lui în Ierusalim,
22 când se vor strânge toate popoarele
și toate împărățiile ca să slujească Domnului.
23 El mi-a frânt puterea în drum
și mi-a scurtat zilele.
24 Eu zic : „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai cărui ani țin veșnic!”
25 Tu ai întemeiat în vechime pământul
și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne;
toate se vor învechi ca o haină;
le vei schimba ca pe un veșmânt și se vor schimba.
27 Dar Tu rămâi Același
și anii Tăi nu se vor sfârși.
28 Fiii robilor Tăi își vor locui țara
și sămânța lor va rămâne înaintea Ta.
Psalmul 102
O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.
1 Doamne, ascultă rugăciunea mea!
Să ajungă la Tine strigătul meu după ajutor!
2 Nu-Ți ascunde fața de mine
în ziua necazului meu!
Pleacă-Ți urechea spre mine!
Răspunde-mi repede în ziua când Te chem!
3 Căci zilele mi se sfârșesc în fum,
iar oasele-mi ard ca jarul.
4 Inima-mi este rănită și se usucă precum iarba,
căci uit să-mi mănânc pâinea.
5 Din cauza gemetelor mele
mi s-au lipit oasele de carne.
6 Mă asemăn cu bufnița din deșert,
am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7 Stau treaz și sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiș.
8 Toată ziua dușmanii mei mă batjocoresc,
cei ce mă iau în derâdere jură pe mine.
9 Mănânc cenușă în loc de pâine
și îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din cauza mâniei și a urgiei Tale,
căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat.
11 Zilele mele sunt ca umbra înserării
și mă usuc ca iarba.
12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
amintirea Ta rămâne din generație în generație.
13 Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion,
căci este timpul să-Ți arăți bunăvoința față de el,
fiindcă i-a sosit vremea.
14 Într-adevăr, slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele lui
și le este milă de țărâna lui.
15 Națiunile se vor teme de Numele Domnului,
și toți regii pământului – de gloria Lui,
16 când Domnul va reconstrui Sionul
și Se va arăta în gloria Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași
și nu va disprețui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generația viitoare,
pentru ca poporul care se va naște
să-L laude pe Domnul.
19 Căci El privește din înălțimea sfințeniei Sale;
Domnul privește din Ceruri pe pământ,
20 ca să audă gemetele prizonierilor,
să-i elibereze pe cei condamnați la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit în Sion,
și lauda Lui – în Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
și regatele ca să-I slujească Domnului.
23 Mi-a frânt puterea pe drum,
mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu,
nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai Cărui ani țin din generație în generație.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne
și toate se vor învechi ca o haină.
Le vei schimba ca pe o manta,
și ele vor trece.
27 Tu însă rămâi Același,
iar anii Tăi nu se vor sfârși.
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui aici,
iar urmașii lor vor rămâne în prezența Ta“.