PSALMUL 144
Un psalm al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi deprinde mâinile la luptă,
degetele la bătălie,
2 Binefăcătorul meu și Cetățuia mea,
Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune pe poporul meu!
3 Doamne , ce este omul ca să iei cunoștință de el,
fiul omului, ca să iei seama la el?
4 Omul este ca o suflare,
zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Pleacă cerurile, Doamne, și coboară-Te!
Atinge munții, ca să fumege!
6 Fulgeră și risipește pe vrăjmașii mei!
Aruncă-Ți săgețile și pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ți mâinile de sus,
izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură spune neadevăruri
și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!
9 Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10 Tu, care dai împăraților biruința,
care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,
11 izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri
și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
12 Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinerețea lor;
fetele noastre, ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești.
13 Grânarele noastre sunt pline și gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
14 vițelele noastre sunt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
niciun țipăt în ulițele noastre!
15 Ferice de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Psalmul 144
Al lui David.
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă
și degetele pentru război,
2 Binefăcătorul meu, Fortăreața mea,
Locul meu de scăpare, Salvatorul meu,
Scutul meu și Cel în Care mă adăpostesc,
Cel Care-mi supune poporul!
3 Doamne, ce este omul, ca să ții cont de el,
și fiul omului, ca să te gândești la el?
4 Omul este ca o suflare,
iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne, pleacă-Ți cerurile și coboară;
atinge munții, ca să fumege!
6 Aprinde fulgerul și împrăștie-i pe dușmanii mei ;
aruncă săgețile Tale și pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ți mâna din înălțime!
Scapă-mă și salvează-mă
din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură vorbește minciuni
și a căror dreaptă este înșelătoare.
9 Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă!
Voi cânta spre lauda Ta cu lira cu zece coarde,
10 Ție, Care le dai regilor victoria,
Care îl scapi pe David, slujitorul Tău, de o sabie distrugătoare.
11 Numai scapă-mă, salvează-mă
din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbește nimicuri
și a căror dreaptă este înșelătoare.
12 Atunci fiii noștri, în tinerețea lor,
vor fi ca niște plante bine crescute.
Fetele noastre vor fi ca niște stâlpi sculptați
pentru structura unui palat.
13 Grânarele noastre vor fi pline,
gemând de tot felul de roade.
Turmele noastre ni se vor înmulți cu miile
și cu zecile de mii pe pășunile noastre.
14 Vitele noastre vor fi bine hrănite;
nu vom avea parte nici de ziduri sparte,
nici de înrobire,
nici de țipăt pe străzile noastre.
15 Ferice de poporul care are parte de acestea!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!